EMINESCU IN LIMBA BULGARA
215
o data ce s-a utilizai acesta din urmà. De asemenea, pentru o rimá la noneceno « indurata», Kapitanov adaugá HaebceHO « ¡ncruntata», care dà tocmai sensul contrar celui din original. Aceasta se vede u§or din urmátorul fragment:
                   ripea CHHKaxa Ha BpeMCTo KaTO 3Be3fla H3rpeBam,
                   C MpHMOpHH PTjHC, C KOCa OT 3JiaTO Ce BeCTHBaUI.
                   KaT BOCbKa JiHijeTo th e Sjieao h HaBbceHO JlH^aT cJieflHTe Ha CTpa^amie eflBa n0HeceH0,
                   C ycMHBKaTa ch aHreJicna, th MHJiBaui mh OMHTe,
                   >KeHa mtmjxy 3Be3flHTe h 3Be3aa Mem«y >KeHHTe.
    Tot la Bazargic §i-a publicat traducerile un alt poet bulgar, care avea sà-?i consacre o mare parte a activitàtii sale tàlmacirii poeziei románe§ti. ín 1933 aparea in acela§i ora§ bro§ura Xunepuou, prima traducere a Luceafá-rului in limba bulgara. Poemul era insotit de poezia 0, mamá §i de citeva poezii de George Co§buc. Prefata lui D. N. Mincev, cunoscut dupa aceea prin traducerile §i articolele sale de popularizare a literaturii bulgare in Románia, repro-ducea aprecierile favorabile ale criticii románe§ti de atunci. Autorul tradu-cerilor era tinárul poet bulgar Boris Kolev, care ulterior, intr-un rástimp de 30 de ani, a publicat mai multe traduceri din poeziile lui Eminescu, printre care trei versiuni din Luceafárul. Aceastà prima traducere a lui Kolev respecta rima lui Eminescu, modificind ¡nsa u§or ritmul (cele patru versuri ale strofelor au tóate cite opt silabe, in loe de alternanza opt-§apte a originalului). De§i làudatà de critici, aceastà prima incercare nu 1-a satisfacut pe tinárul poet. ín anuí 1939, Kolev dà o nouà versiune a Luceafárului 1, mult imbunàtàtità §i salutata cu entuziasm de ziarul románese «Timpul» (30.VI. 1939) §i de revista Úterará bulgara «JlHTepaTypeH rjiac » (22.XI.1939). Alaturi de Luceafárul se traduc aci §i alte citeva poezii ale lui Eminescu. Activitatea de traducator a lui Boris Kolev a continuai §i dupa 1944.
     Tot intre cele douà ràzboaie mondiale se publicà §i alte traduceri din poe-ziüe lui Eminescu. 0, mama apare din nou ín ziarul «BaJiKaH »2, poezia fiind insotitá §i de o scurtá nota biografica. O subliniere specialà merita poeziile tra-duse de slavistul italian Luiggi Salvini, Venera ?¿ Madoná §i 0, mamá, publícate ín revista «Ei>JirapcKa mhct>ji» 3.
    Dat fiind ca poezia 0, mamá a cunoscut pinà acum mai multe traduceri, ultima fiind cea din 1963 (traducátor Y. Rakovski), calitatea traducerii se poate vedea cel mai bine din comparatia acestor versiuni, pe de o parte intre ele, pe de alta cu versurile luí Eminescu.
O, MaüKo...
(trad. L. Salvini, 1934)
                  O, MaiÍKo, cnaAKa MaíiKo, ot m tr.iaTa Ha BpeiweTo
                 Hpe3 TpeneTa Ha jincraTa th npea Te6e Me 30Beiu.
                Bi>pxy MepHH CBoa Ha cbcthh th rpo6
                 UIVMHT aKaUHHTe OT eCeHHHÍI BÍITbp,
                 Yapht ce He>KHo kjiohhtc — ¡«o>Ke 6h tboh rjiac...
                 Bequo me ce yapuT K.ioiiHTe, bcmho me cniiru th.
    1	Boris Kolev, Pomíhcku noetnu, AumoMZUHHU cmpanuifu, Bazargic, 1939 p. 11-36.
      2	Nr. 20. Sofia, 17 oct. 1936.
     » Anul IX, Sofia, 1934, nr. IV-V.