222 CONSTANTIN N. VELICHI HtpuiiaTa b pa3pyxa Ctoh nycTHHna, crapa, MonHTBeHa h myxa. Ilpc3 CMyneHH np030puH, pa3TOp3H H BpaTH MarbocaH BHTtp Bee h ciinam h men-m. A B'bTpe no creHH h cT-bJinn 3anycrHJiH EflBa KOHTypn tt,>khh h cchkh ca ocTajm ; Ha MecTO non — mypem.T Ta.vi T-b>Kna iwHc-bJi bhh, H BMecTo ncajiT — KJienano b cTeHaTa MepBen 6hh. Dcsigur, problcme destul de dificde a ridicat traducerea Luceafàrului. Pe de altà parte, a§a cum aràtam mai sus, in nici o alta limbà nu avem atitea versiuni ale Luceafàrului ca in limba bulgara. In ordine cronologica, au apàrut traducerde luiB oris Kolev din 1933, 1939, 1950 (1953) ; traducerile Elisabetei Bagriana din 1943 §i 1956 ; cele douà versiuni ale lui Panteleev—1950 §i 1963, adicà §apte versiuni publícate, in afarà de cele aflate in manuscris, traducàtorii muncind la eie ani indelungati. Cunoa^tem astfel de tàlmàciri pe care autorii, atunci cind ni le-au incredintat, ne-au dat §i permisiunea de a le publica. A§a este traducerea fàcutà de Ianka Miteva, care a dat bune tàlmàciri §i din alti poeti romàni (Co§buc, Alecsandri etc.) §i aceea a lui Pirin Boiagiev, un foarte bun cunoscàtor al limbii §i literaturii romàne §i un traducàtor excesiv de scrupulos. Toti ace^ti poeti bulgari, indiferent de faptul cà §i-au publicat una sau douà din aceste versiuni, continua sà lucreze asupra lor. La intrebarea — in ce màsurà traducerile bulgare ale poemului au putut reda continutul ¡ji forma originalului, nu este u§or de ràspuns. Unii dintre poetii bulgari au avut avantajul cunoa§terii perfecte a limbii §i literaturii romàne. Citind §i recitind toate aceste tàlmàciri te opre^ti pentru unele strofe la o ver-siune §i pentru áltele la alta, flecare avind ealitàtile ei. Fàrà indoialà, ar fi fost de dorit ca traducàtorii sà respecte ritmili §i rima lui Eminescu, ceea ce nu este cazul chiar la unii dintre cei mai buni. Desigur, in traducerile unora s-au stre-curat §i erori. O dificúltate in traducerea Luceafàrului o prezintà §i faptul cà in limba bulgarà Benepnuqa este de genul feminin (in rusente s-a recurs la cuvintul JIyua(f)3p). Toti traducàtorii bulgari au ràmas la Hyperion, care apare, de altfel, §i in povestire §i in chemàrile Càtàlinei (afarà de B. Kolev, care a utilizai numele Zvezdan, Zvezdiu ). Dintre traducerde publicate, foarte reufite sint, de pddà, urmàtoarele strofe din traducerea lui Panteleev: Càci amindoi vom fi cuminji, IUe Stfle.w yMHH c Te6e hhh, Voni fi voiofi fi teferi, 3acMenn h mccthth , Vei pierde dorul de pàrinji 6e3 cnp-bò no MHHajiHTe ahh §i visul de luceferi. 6e3 MHCJIH no 3Be3,3HTe Ei doar au stele cu noroc §i prigoniri de soarte. Noi nu avem nici timp, nici loc, §i nu cunoastem moarte Te H«aT cboh opncaH mi il OTpeaeHO SpeMe, A hhh He 3HaeM mo e cmi>px HH MHCTO, HHTO BpeMe. Pàrind pe veci a ràsàri, Din urmi moartea-1 pafte, Càci tofi se nasc spre a muri §i mor spre a se nafte. H naK h ;ieóne 6aBHa cmi>pt, Me BCHHKH B Ta3 IIVCTHHH ywipaT, 3a ;ia ce pofliiT, h pa>i<;;aT ce «a rmiíiT.