308
VICTOR VASCENCO
entitale (concomitent cu obiect, la unul fi acelasi autor), substan(à, obiectitate (sic !), nominafie, lumi, esenfd l, la care am putea adàuga fi o alta traducere, virtualà, substantialilate, in cazul in care i-am adàuga, prin imprumut semantic, respectivul sens din limba rusà.
      Lista unor exemple de acest fel poate fi màrità cu ufurin^à, deinonstrind neindoios necesi-tatea unei lucràri lexicografice cu caracter normativ, care, prin autoritatea sa ftiin^ificà, sà limiteze fluctua^iile inevitabile ce apar (fi vor mai apàrea, firefte) in acest domeniu. §i-apoi, este vorba nu numai de fondul terminologie traditional care, pe pian bilingv, n-a cunoscut pinà in prczent, sub raportul corespondentei termenilor, nici un fel de reglementare, ci fi de termenii noi care se formeazà o datà cu dezvoltarea ftiin^ei limbii, punind in fafa traducàtorului probleme nu mai pu[in complexe.
      Potrivit lingvistului iugoslav Pavie Jvic, numàrul termenilor de specialitate noi, cu fanse de incetàtenire, crefte in ficcare deceniu intr-o proporle de peste 10% 2. Chiar dacà am admite pentru ftiin(a limbii, in generai, fi pentru lingvistica rusà, in special, un ritm al crefterii mai scàzut decit in celelalte discipline, problema ca atare ràmàne valabilà, pledind, la rindul ei, in favoarea necesitàtii unui instrument de informare fi de lucru, care, o datà elaborat pe baza fondu-lui terminologie de pinà acum, sà inregistreze la o eventualà notià edifie inevitabilele elemente noi.
     Ar fi fost, desigur, ideal dacà in ac^iunea pe care o preconizàm am fi putut sà ne bazàm pe un dieponar explicativ al terminologiei lingvistice romànefti, asemànàtor acelora de care dispune, de pildà, lingvistica rusà 3, ucraineanà 4 fi bielorusà s. Corespondenfa termenilor in cele douà sisteme lingvistice s-ar fi putut stabili mai ufor fi cu mai multà precizie, o asemenea lucrare 6 ufurìnd, in acelafi timp, alcàtuirea de alte diefionare lingvistice bilingve.
     Exccrptarea materialului pentru Dictionarul rus-romàn de termeni lingvistici, despre care vom vorbi mai jos, a inceput in ianuarie 1964, desfàfurindu-se intr-un ritm satisfàcàtor.
      2.	Dificultàtile de redare in limba romànà a terminologiei lingvistice rusefti. de care am vorbit mai sus, sint explicabile fi in mod obiectiv, poruind de la specificul sistemelor termino-logice ale celor douà limbi.
      Dacà terminologia gramaticalà (fi, in generai, lingvisticà) romàneascà s-a format, afa cum se prezintà ea la ora actualà, pe baza latinei, indeosebi prin imprumut direct din limba francezà (comp., de pildà: pronume < lat. pronomen (fr. pronom), caz < lat. casus (fr. cas), nominativ < fr. nominatif (lat. rinniinativus ). genitiv < fr. génitif (lat. genitivus J, tini ir < fr. datif (lat. dativus), acuzativ < fr. accusatif (lat. accusativus) etc.), fondul vechi al terminologiei rusefti se explicà prin influenza slavonà sau prin calchierea modelelor grecefti fi latine. Astfel, MecmouMCime « pronume» fi nadeotc « caz» se datoresc limbii slave càrturàrefti, in care s-au format prin calcbicrea gr. antónymia, resp. ptòsis; aceeafi origine o au fi dame.ibHbiù« dativ», 3«amcAbUbitt «vocativa, tributare ca modele, in ultima instanfà, gr. dotiki, resp. ktétikè; prin decalc s-au format fi UMCHumeAbHbiù « nominativa (dupà lat. nominativus, gr. onomastikè), poòume.ntbtù « genitiv» (dupà gr. genikè, lat. genitivus), euniitne.ibHUù « acuzativ» (dupà lat. accusativus) 7 etc. impruinutul direct din limbile occidentale a càpàtat in terminologia rusà o anumità dezvoltare destul de tirziu, pe la sfìrfitul secolului trecut (comp. a<f>tf)UKC 9, npetjniKc, cy<f)(f)UKc, MopcfieMa9 f.a.), accentuìndu-se in zilele noastre, datorità afirmàrii unor metode fi teorii lingvistice noi (comp ., bunàoarà, termeni din domeniul glossematicii, redati in rusefte: (fiynKmua < engl. functive, demepMimaifUH < engl. determination, KOHcme/LWtfUn < engl. cons-
       1 Vezi Raisa N a n u, Unale aiperte al« d'riverii ci sufixul abstrart -ocn> in limba ruaà f* redarea lui in limba rom&nà contemporanà, in AUB, Seria §tun{e sociale. Filologie, XI, (1962), nr. 25, p. 426.
       •	P. I v i 6, art. ci*., p. 26.
       •	N. N. D u r n o v o, rpa.nMamuuecKuù c.wsapb, Moscova-Petrograd, 1924; L. T. J i r k o v, JJuHceucmuuecKuù CAoeapb, ed. a 2-a, Moscova, 1946. Vezi, acum in urmà, fi traducerea unor dic^ionare terminologice strfiine: J. Marouzeau, CAoeapb .mmsuctnuuecKiix mepMUHOs, Moscova, 1960 (ed. francezà, Paris, 1951); E. H a m p, C/tosapb iiMcptiKancKoù AUHieucmuuecKOÙ mepMUHOAOiUU, Moscova, 1964 (ed.fn limba engleza, Utrecht-Antwerp, 1957); J. Vachek JluMtucmuvecKUÙ CAoeapb IlpaOtccKOÙ tuKOAbt, Moscova, 1964 (edifia francezà, Utrecht-Anvers, 1960).
      *E. V. Krotevici, N. S. Rodzevici, CaoshuK jpHteicmuHHUX mepuini«, Kiev, 1957.
       •	A. L. I u r e v i c i, Cao$hìk AÌw«icmbtuHb/x mapMÌHay, Minsk, 1962.
       •	in lipsa ei, vom recurge la dicjionarcle explicative — DLR (in curs de elaborare), DLRMqi DLRLC — urmirind totodatfi articolele din Dicfionarul enciclopedie romàn, consacrate termenilor lingvistici. Pentru nomenclatura gramaticalà pot fi puse la contribute fi gramaticile existente (de ex.. Cromatica limbii romàne, ed. a 2-a, vol. I — II, Edit. Academiei, Bucurefti, 1963) prin intermediul indicelor de materie.
       1 Am citat etimologiile, cu unele completàri, dupà N. M. § a n s k i, V. V. Ivanov, T. V. § a n s k a i a, KpamKuù 3tnuM0A0iUHecKuù CAoeapb pyccKOiO H3b/Ka, Moscova, 1961.
       •	SmuMOAomnecKUÙ CAoeapb pyccxoio *3btKa, voi I, fase. I (A), Moscova, 1963, il men(ioneazà (citind dictionarul lui N. N. Durnovo) ca fiind imprumutat din latinà in secolul al XX-lea, probabil pnn intermediul limbii franceze. Accentui ne indici, insà, mai degrabi ci originea nemijlociti a termenului estc germani. Deci rus. àfxftuKC < germ. Affix (nu < fr. affixe 1).
       •	Dicfionarele rusefti (de pildi, CAOsapb pyeCKOio .H3btKa, vol. I —IV, Moscova, 1957—1961) consideri — grefit, dupi pirerea noastri — ci asemenea termeni au pitruns in rusi nemijlocit din latini sau greaci (npe$w<c < lat. praefixus, cy$$UKC < lat. suffixus, MOp$c.ua < gr. morfl). !n realitate, perioada tirzie de imprumut fi mai ales unele indicii de òrdin formai fi accentologic ne trimit, evident, la un etimon occidental: germ. Pràfix, resp. Suffix fi ital. morfema.