BIBLIOGRAFIE
383
     Justificìnd aparia tiparului prin procesul de dezvoltare a societàri românefti de la începutul sec. al XVI-lea, P. P. Panaitescu imbràfifeazà în interpretarca acestui fenomcn de culturà o sfera mai largâ de imprejurâri istorice legate, in generai, de evoluta tiparului la popoarele slave din Balcani.
      O scurtá incursiune în istoria tiparului cu caracterc chirilice la croati se termini cu o comparare íntre textele tipárite la Venetia cu literc slave fi tipàriturile lui Macarie în 'J'aru Româneascâ. Apropierea aceasta duce la concluzia destul de categorica cà nu exista « nici o asemânare cu tipografía care a lucrat càrtilc publícate pentru domnii fârii Românefti» (p. XL), însâ, analizînd originea tipografici de la Cetinje — evident in mâsura indicatà de cadrul rcstrîns al unui asemenea studiu introductiv — autorul conchide câ se poate vorbi atît despre « aduce-rea ... (tipografici» muntenegrene în fara Româneascâ», cît fi despre « origitica venetianà sau nevenetianâ a tipografici muntene» (p. XLII). Cu alte cuvinte, problema originii tipografici din farà Româneascâ ràmâne inca deschisâ.
      Defi Macarie a tipârit numai trei texte bisericefti, cu continui diferit (Liturghierul, 1508; Octoihul, 1510; Tetraevanghelul, 1512), Secare dintre eie sub altâ domnie (Radu cel Mare fi Mihnea cel Râu, sub domniile cârora s-a lucrat la tipârirea primului text, Vlad cel Tînâr, Neagoe Basarab), totufi influera pe care au avut-o în procesul tipâriturilor din cursul sec. al XVI-lea a fost dintre cele mai fecunde. Circulaba acestor texte pe o larga arie de râspîndire geografica îndreptàtefte pe autor sâ faeâ urmàtoarele constatàri, demne de retinut: a) a existât o conti-nuitate între tipàriturile lui Macarie fi activitatea tipografica ulterioarâ din 'fara Româneascâ fi Transilvania (Brafov); b) Liturghierul lui Macarie s-a bucurat de o largà circulare în trecut, atît în fara Româneascâ, cît fi în Transilvania; c) cele trei texte bisericefti de la inceputul sec. al XVI-lea au constituit un model artistic pentru arta tipograficâ din sec. al XVI-lea ; d) râspin-direa Evangheliei lui Macarie fi la popoarele slave din sudul Dunârii — în cursul aceluiafi secol
—	lârgefte sfera de circulare a textelor tipârite în fara Româneascâ, fiind o dovadâ a rolului cultural jucat de aceasta în sud-estul Europei.
      Publicaba e însotitâ de un pretios Indice bibliografie privind începutul tiparului în f 'ara Româneascâ, sistematic alcàtuit, din care lipsesc totufi douà titluri, ceea ce înseamnâ câ o astfel de lucrare nu poate fi niciodatà compietà. E vorba de urmàtoarele ; 1. N i k o 1 î é, Badimi r, Makarije, Stampar okloiha, în « Knjiievne novine», serie noua, Belgrad, 1956, 9, p. 2;
2.	RadojiCic, Borde S p., O KHUie JlmoAoueja. JJea cmapa cpncKa ¿cotpatfcKa «TjtKoeœmja», în «HcmopucKU ^lacottucn, Belgrad, VI (1956), p. 55—61.
TR. IONESCU-NIÇCOV
    D. MEDAKOVIÍ, rpatpuKa cpncKUx uimaMnanux K\bu¿a XV—XVII eeKa, Belgrad, 1958. 275 p. Cpncna AKajjeMHja Haywa, noceSna H3aan,a kh>. CCCIX. OflejbeHe ÆpyinTBeimx Hayna, Kh>. 29).
      Pretiosul studiu al lui D. Medakovié despre tipàriturile sîrbefti constituie un important pas înainte fàcut în cercetarea acestei problème. Autorul nu numai cà dezbate într-o luminâ nouà o serie de aspecte aie istoriei tiparului sîrbesc, dar. pentru prima datà în literatura de speciali-tate, studiazâ problemele de artà a tipâriturilor, încadrînd activitatea vechilor tipografii in istoria artei sîrbe. Firefte cà sînt atinse o serie de chestiuni privind relatiile sîrbo-române pe linia tiparului. în aceastà privintâ, autorul aduce únele date noi fi exprimà cîteva puñete de vedere deose-bite fatà de cele cunoscute în trecut.
      Cartea lui D. Medakovié are cinci parti. Dupa expunerea fi analiza criticà a istoriografiei problemei (p. 1 — 26), autorul studiazâ. în partea a Il-a, Tipografiile fi mefterii tipografi, 84), ocupîndu-se îndeosebî de caracterul vechilor tipografii fi de tehnica vechilor tipàrituri sîrbefti. Date mai numeroase interesind istoriografia românà se gâsesc în paragrafili consacrat mefterilor tipografi din vechile tipografii sîrbefti fi românefti (p. 41 — 61). Este vorba, în primul rînd, de Macarie. în problema identitàtii lui Macarie de la Tîrgovifte eu cel de la Cetinje, contestata în trecut de V. Jagic, D. Medakovié se situeazâ pe pozitia lui Ilarion Ruvarac fi St. Novakovié, care considera pe cei doi Macarie una fi aceeafi persoanâ. Pe baza Octoihului din 1510 fi a altor materiale gâsite la Hilandar, S. Sp. Radojiiié a dovedit cà tipograful Macarie de la Tîrgovifte a devenit egumen la Hilandar fi a scris acolo o geografie a Daciei *. Pentru D. Sp. Radojiôic a fost hotârîtoare reprezentarea pe Octoih a unei biserici cu trei melozi in fata ei, reprezentînd o biscricâ româneascâ. Un asemenea motiv fusese folosit de Macarie fi pe Octoihul de la Cetinje. La aceste constatàri, D. Medakovié adaogâ argumete noi, rezultate din
     1 Ve» despre aceasta: Damaschili Mi oc, Dai« noi cu privire la Mararie tipograful, in «Studi!», 1963, nr. 2, p. 429-439.