82
MIHAI MITU
v. Yasmer I, 299; ìn poi. vezi §i SL II, 187; SW II, 256. In SStp. nu se gâseçte.
    kalarasz<_ rum. z lac. galearius >, (III, 486) 'vechi soldat turc sau român ; sol calare’. Se reproduce citatul dat de SW din K. Szajnocha:« Otoczony gronem kalaraszów i sluzby dworskiej». Ìn parantezà apare forma karelasz, farà exemplificare. Termcnul este întîlnit încâ din sec. XVII, de pildâ la W. Potocki (cf. SL II, 293), dar numai ìn scrieri istorice, cu referire la reali-tatea româneascâ. Cum e §i firesc, nu apare in SStp. Nici Slawski nu-1 discuta. Ìn orice caz, ìn rom. nu provine din lat. galearius, cum greçit arata SD, urmìnd etimologia data de Linde, nici direct din lat. caballarius (Lukasik 229) ; tot Lukasik dà adevàrata etimologie din rom. calare suf. (nom. agentis) -a? (cf. arcaÿ, pu§ca§). Este deci o formatie specifìc româneascâ, din a câlâri -f- suf. -a$ > calura§ (cf. Tiktin I, 259; Candrea 200; DA I, 33). De altfel, Brückner 214 (rom. calu fkon’, calarasiu 'konny woiny, sluga’) §i SW II, 214 (rum. càlà-ras = zandarm, straznik konny) au fost cei mai aproape de adevàr. Necu-noscind probabil fenomenul contractiei în cuvintele româneçti de origine latinà (pavimentum-pâmînt ; caballus-cal, etc.), redactorul articolului respectiv din SD a préférât sâ-1 repete pe Linde (care §i el greçise), dìnd o formà aparent plauzibilà fonetic, dar necorespunzàtoare semantic.
    karnówka (III, 580) < cu sigurantâ în legâturâ cu dial. kornuta = oaie cu coarnele râsfirate, rom. corunt = rogaty >1, 'oaie cu lînâ albà, tigaie ; crescutà pe unele terenuri din nordul Poloniei’. Nu se dà nici un citat. Forma karnówka n-ar insemna altceva decìt *karnowa owca (suf. subst. -ówka a luat naçtere din suf. adj. -owy, -oua -(- suf. subst. -ka, cf. wisniówka Svódka wis-niowa’; majótvka 'wycieczka majowa’ etc.), însâ un adj. karnowy nu existà ìn polonâ, nici în limba literarâ, nici în dialecte. Rezultâ câ acest cuvìnt s-a format din rom. cornut ( < lat. cornutus), simtit §i in dialectele polone ca adjectiv, însâ cu douà modificàri, ambele petrecute pe teren polon: càderea lui -ut (sufìx romànesc, impropriu limbii polone) çi o > a, în grupul karn-, fapt întîlnit §i ìn alte cuvinte polone de origine strâinâ (de ex. pe aceeaçi paginâ: karnisz < fr. comiche). încâ o dovadà câ SD renuntà ìn mare mâsurâ la regionalisme care n-au mare ràspìndire ìn limba literarâ, pentru câ nu ìnregistreazà pe kornuly, kurnasisty, cum face SW (II, 477, unde se dà de asemenea etim. rom. cornut), ci se opreçte la un termen special, tehnic, în plus un dérivât nou, modern, rezultat prin schimbàrile sus-amintite. Pentru dial. kornuty existà in limba literarâ rogaty.
    k o l i b a < rum. coliba > , (III, 818) 1. 'sâlaç pâstoresc ìn munti’, cu exemple din K. Wodzicki (1816—1889) fi St. Witkiewicz (1855—1915). 2. 'vago-net de minà’ (cu douâ exemple din lucràri mai noi, de specialitate). Tot ìn SD III, la pag. 806, gàsim koleba, cu aceleafi sensuri ca §i koliba (pentru primul sens exemple din A. Swiçtochowski, 1848—1938, St. Zeromski, 1864—1925 §i din «Wierchy»— anuarul Soc. Poloneze a muntilor Tatra, 1931) §i in plus ca termen arhaic, cu sensul de 'leagàn’ (cu un exemplu din Sienkiewicz, Krzy-iacy). Cuvìntul koliba (ìnregistrat prima datâ de SWil) este un ìmprumut din românâ numai ca termen pâstoresc ; in sensul de 'vagonet de minâ’ este, fârâ îndoialâ, a§a cum remarcà §i SD, « varianta foneticà» a lui koleba, care
     1 Facem aici o abatere de la principiul expus mai sus (pag. 22, nota 3), tradudnd ìn romana explica^üle etimologice, mai bogate. Corunt in loc de cornut este, desigur, o greçealà de transcriere sau de tipar.