338
CRITICA
aceastà parte studiul lui I. Kojevnikov se referà in genere la epoca de la sfîrçitul secolului XIX çi inceputul secolului XX, privind indeosebi fenomenal difuzàrii masive a literaturii ruse in aceçti ani in {ara noastrà çi únele aspecte ale procesului de ràspindire ca atare (rolul « Contemporanului», al lui C. Dobrogeanu-Gherea etc.). In aceastà parte fìnalà a articolului se creazà insà impresia câ autorul çi-a dezvoltat cercetarea çi argumentarea pe douà planuri paralele: narodnicisin-poporanism fiind unul fi Ibràileanu-literatura rusà fiind celàlalt, farà sà realizeze o fuziune intre eie. Aceasta, poate pentru cà lipsesc anumite verigi sau pun^i de legatura, care ar fi trebuit sà elucideze problema privind ecoul narodnicismului in Romania, a literaturii narodnice, difuzarea literaturii ruse in paginile « Evenimentului literar», a presei de stìnga çi socialiste de la sfîrçitul secolului XIX çi inceputul secolului XX (in afara« Contemporanului»), lupta de opinii in jurul literaturii ruse la hotarul intre cele doua veacuri etc., çi care tóate ar fi convcrs spre anumite concluzii privind inriurirea literaturii ruse in Jara noastrà.
      Bogat documentât, studiul lui V. I. Z 1 i d n e v, K ucmopuu pyccK0-60A:apcKux Atwie-pamypnbix cemeü XX e. (Cu privire la istoria relajiilor literare ruso-bulgare in secolul XX, p. 226—262) dà o privire de sintezà asupra felului cum au évoluât legàturile literare ruso-bulgare intre 1900 çi 1944, oprindu-se cu precèdere asupra perioadei « dintre cele douà ràzboaie mondiale». Pornind de la numeroasele cercetàri parziale, Zlidnev içi propune ca prim tel sà releve liniile diriguitoare ale procesului istorico-literar ca atare.
      Autorul remarca, in primul rind, prin compara^ie cu deceniile anterioare, importanza pe care o capàtà problemele ideologice, in funere, desigur, de caracterul complex çi contradictoriu al raporturilor sociale çi politice din Bulgaria anilor 1917—1944. De rem a re at cà o serie din demerítele evidenziate de Zlidnev içi aílá paralele çi in rela^üle literare ruso-române din aceeaçi perioadà (rolul presei de stinga, rolul criticii marxiste, pàtrunderea literaturii sovietice, interessi pentru noile realitàzi sociale çi literare din U.R.S.S.) Se incearcà pentru aceastà etapa din istoria rela^iilor literare ruso-bulgare, o delimitare a unor momente de aflux, alàturi de áltele de reflux, ca çi o ierarhizare, pe linia genurilor çi speciilor (prim a tul difuzàrii poeziei sovietice fa^à de prozà in anii 1920—1930 et«*.).
      Paralele çi asocia^ii cu istoria rela^iilor literare ruso-române sugereazà çi articolili lui D. F. Markov, care urmàreçte procesul formàrii realismului socialist in literaturile bulgara, sirbà, cehà çi polonà: (<t>opMupoeauue cotiuaAUcmuuecKoeo pea.iU3Ma e Awnepamypax ìOOKHbix u 3a*iaÒHbix CAQ6JW (k eotipocy 06 oòufux 3aK0H0MepH0cmHx npoyecca). (Formarea realismului socialist in literatura slavilor de Sud çi de Apus — cu privire la legile comune ale procesului, p. 352—376). Acest procès içi are in primul rind izvorul in realitatea istoricà na^ionalà a respectivelor {àri, in lupta pe care încep s-o desfàçoare dupà 1917 másele populare pentru afirmarea idealurilor socialiste. Intocmai ca çi in literatura romàna, in literaturile bulgarà, sirbà, cehà sau polonà de dupà 1917 içi gàsesc ecou teme çi probleme noi, eroi noi, oglindind nàzuinfele noi ale poporului. Autorul se opreçte çi asupra rolului pe care 1-a jucat exemplul literaturii sovietice, subliniind prezenfa ei in via^a literarà din Bulgaria, Jugoslavia, Cehia çi Polonia intre cele douà ràzboaie mondiale çi mai aies atitudinea fafà de fenomenul literar sovietic din partea diferi^ilor scriitori nazionali.
     Studiul lui G. Fridlender HacAedue pyccKUX peeoA JOtfOhNbix de.uoKpatnoe u eeo 3uaue>me d.in* paseumun caclbhhck ìx Awnepamyp (Moçtenirea democraZilor revolu-Zionari ruçi çi importanza ei pentru dezvoltarea literaturilor slave, p. 263—296) prezintà douà aspècte. O primà parte, cu caracter teoretic, cautà sà releve importanza pe care a avut-o moçtenirea lui Bielinski, Cernîçevski, Dobroliubov, Herzen (pe plan estetic, in critica literarà çi in beletristicà) pentru dezvoltarea literaturilor slave. în a doua parte a lucràrii, se face o trecere în revisté a momentelor principale pe care le-a marcat în diferitele literaturi slave înrîurirea lui Bielinski, Herzen, Cernîçevski, Dobroliubov, autorul sintetizînd çi încercînd sà realizeze un tablou de ansamblu pe baza numeroaselor cercetàri parziale fàcute de specialiçti.
      Articolele lui Y. V. Vitt çi A. F. Solovieva, asemànàtoare prin obiectivul çtiinZific pe care il urméresc, înseamna doué contribuZii interesante la cercetarea istoriei realismului în literaturile slave çi, implicit. la evoluZia acestui curent pe plan çi în contextul european, problemà care, precum se çtie, preocupà în anii din urmé deosebit de intens pe istoricii çi teoreticienii literari. V. V. V i 11 în O HCKomopbix meudemfiLHX paieumun pea.iU3Ma e tioackoù Awne-pamype XIX-nauoAa XX e. (Despre cîteva tendinZe aie dezvoltérii realismului în literatura polonà din secolul al XIX-lea — inceputul secolului al XX-lea p. 155—174), îçi îndreap-tà atenZia spre o etapà mai tîrzie din istoria realismului polonez. cînd în mai toate literaturile lumii acest curent intrà în luptà cu alte çcoli çi suferà unele modificéri çi înrîuriri din partea acestora, dar cînd, totodatà, în creaZia altor scriitori el pregàteçte arta realismului socialist. Concentrîndu-çi cercetarea asupra creaZiei lui Zeromski, in care si-au gésit oglindirea tendinZele cele mai caracteristice pentru viaZa literarà din Polonia timpului séu, autorul încearcé nu numai
o	analizà a operei acestuia, dar çi unele concluzii eu caracter generalizator privind destínele realismului european la începutul secolului XX.