INTERPRETAREA FORMULEI SLAVE AYAPK
301
au fost considerate apoi sfinte. Numai in ele se putea transpune cuvintul scripturii. Mai tirziu, printe limbile sfinte a fost admisà fi slavona. Atunci s-a vorbit de « IhcSc-k Hì.hwpanhhi> MP>> iSAiHCKrii» (Iisus Nazarineanul Impàratul Iudeilor). Pe crucile vechi se observà initialele versiu-nilor greacà, latina fi slavà : INBI, INRI fi 11 li II, II. Crucile romànefti de mai tirziu poartà formula ultima slavonà, adesea in alternanfà cu formula mai simplà IO X 0. Uneori e repre-zentatà formula greacà l.
      Se povestefte cà titulatura originalà ar fi fost descoperità de Sf. Elena impreunà cu crucea, cam prin 335, cind a càlàtorit la Ierusalim. Cea dintii men{iune scrisà e de la sfirfitul secolului al XII-lea, mai precis in 1180, cind se afirma cà titulatura a fost gàsità in biserica Ierusalim de la Roma. A doua oarà ar fi fost intilnità in 1492, cu prilejul restauràrii aceleiafi biserici. Cu mult inainte de aceste mentiuni insà, formula intrase adinc in folclor fi in practica magicà, folosità impotriva bolilor, primejdiilor fi dufmanilor2.
      Dar, pe lingà titulatura de mai sus, care s-a preschimbat cu vremea din batjocurà fi amenizare in simbol, Iisus fiind identificat cu crucca, s-au imprimat pe cruce fi alte formule.
     Se cunoafte relatarea cà impàratul Constantin cel Marc, intr-un moment de revelare, ar fi vàzut deasupra soarelui o cruce de foc fi nifte semne, pe care comunicindu-le lui Eusebiu, acesta le-a interpretat prin to'jtco vixa, in traducere latinà in hoc vinces (sau cunoscuta parafrazà in hoc signo vinces). Revelaría a avut ràsunet. Pe o monedà bàtutà la Cartagina, pe vremea lui Flavius Heraclius, se poate citi 611 TJSTO HIKtl 3. in felul acesta, aproape pe toate crucile orientale se intilnefte cuvintul N I K A (mi :a) 4. Originea acestui simbol insà trece dincolo de vremea amintità. O regàsim intr-o cabalà evreiascà transmisà prin folclor, in diferite forme, pinà in vremurile noastre (cf. mai jos).
      Trebuie sà coborim incà spre formúlele de la baza crucii. Aici simbolul (livinità^ii, crucea, ia contact, dupà religie, cu pàmintul fi pàcatele omului, de ispàfirea càrora este vorba. Cu aceste formule ne intoarcem insà la numele locului de condamnare : Dealul, Muntele sau Locul Càpà^inii.
      Unii au afìrmat cà e vorba de locul unde càdeau capetele criminalilor, albindu-1 cu tidvele lor. Al^ii au crezut cà dealul ifi trage numele de la asemànarea stincii calcaroase cu o tidvà de om ; s-a adus in discute fi comparala cu un nume ca Chaumont < calvus mons 6. Explicaba insà care a avut o largà ràspindire in másele populare creftine a fost cea pusà in legàturà cu capul lui Adam. Bazatà pe relatàrile unor scriitori religiofi in frunte cu Epifaniu (Origen, Ambrozie, Atanasie, Augustin, Vasile cel Mare, loan Gurà de Aur), explicaría aceasta a intrat in texte populare, a imbràcat un pronun(at aspect apocrif, iefind din propaganda bise-ricii fi trecind progresiv in legendà. Dupà aceastà explicare, crucea de ràstignire a lui Hristos ar fi fost infiptà pe locul unde fusese ingropat Adam. ín momentul in care singele ar fi {ifnit din coasta lui Iisus, stinca de dedesubt s-a despicat in douà fi a làsat sà se vadà un cap de mort, capul lui Adam. De aici ar veni numele de Golgota sau Locul Càpà{inii 6.
      Explicajii asemànàtoare se repetà in texte populare. Ms. 4 700, din Biblioteca Academiei intr-o notà la Muntele Calvarion, spune : « Muntele acesta s-au numit fi Locul Càpà^inii, pentru cà nu lipsesc acolo niciodatà caparmi impràftiate ale fàcàtorilor de reale ce li se tàia capetele. Iarà monahul Epifanie in scrisoarea lui pentru Siria fi Ierusalim zice : Dedesubt la Golgotha iaste bisericà micà a lui Adam fi intru dinsa era càpàfina lui subt dàrimàtura Golgothei. Deci dintru aceste s-au numit Locul Capatimi » 7.
      Scena aceasta a crucii infipte deasupra càpà^inii lui Adam s-a perpetuat in toate reprezen-tàrile ei : pe cruci propriu-zise, pe pietre de mormint, pe antimise, in picturi murale 8, miniaturi 9, epitafe 10 etc.
       1	Mai aies în pictura religioasâ. Cf. I. D. Çtefânescu, La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie, Paris 1930, pl. 68: Coborirea de pe cruce (Biserica Domneascà din Tîrgoviçte ; deasupra crucii se vede I H B I); N. I o r g a. Les arts mineurs en Roumanie, Bucureçti, 1934, vol. I, fig. 26 (icoanâ în care apare H H B I).
      *	R. Ganszyniec, Sludia do dziejôw magii. Pas magiczny (Studii pentru istoria magiei. Cingâtoare magicâ), Liov, 1922, p. 7.
3	Raffaele Garrucci, Storia délia arte cristiana nei primi otto secoli délia chiesa, I , Prato, 1872, p. 458 çi 570.
4	Greçit se pun în legâturâ cele doua formule pomenite pînâ aici, vorbindu-se de « Iisus Hristos, învingâtorul».
 Fiecare îçi are separat simbolul ei.
       6	F. Vigouroux, op. cil., col. 78. Unii cercetâtori au sus^inut câ ar fi vorba çi de un joc de cuvinte între, xapyjvov (culme, citadelâ) çi xpotvitov (craniu): F. de Malvy, La couronne d’épines sur la tête du Christ en croix et la tête de mort du Calvaire, în « Bulletin de la Société nationale des antiquaires de France», 1906, p. 217 — 221.
       •P. de Cagny, Usage de placer une tête de mort au bas de Crucifix, în «Revue de l’art chrétien», vol. II, 1858, p. 125 — 127. C r o s n i e r. Monographie de la Croix, în « Bulletin de la Société nivernaise des lettres, sciences et arts», séria a Il-a, t. II, 1862, p. 17 çi 126.
       » Ms. 4 700, f. 47 r.
       8	Cf. I. D. Stefânescu, op. cit., pl. 52; 60 etc.; N. I o r g a, op. cit., vol. I, fig. 60; vol. II, fig. 31.
       •I. D. Çtefânescu, L’évolution de la peinture religieuse en Boucovine et en Moldavie, vol. II, Paris, 1928, pl. XXIX: miniatura în Evangheliarul din 1607; N. Iorga, op. cit., I, fig. 57: miniaturâ în Faptele Apostolilor.
       10	N. Iorga, op. cit., vol. II, pl. I: epitaf din 1683.