ALEXANDRU HASDEU $1 G. S. SKOVOROVA
199
ratiunea îfi pierde vigoarea naturalä. Abâtut din ealea virtutii, omul nu ramine lipsit de lumina mintii, fiindcä iubirea e ca o scînteie nestinsâ. Ea strâlueeçte licärind, färä sä se prefacä in cenu§ä. Ca §i Socrate, Hasdeu crede in permanenza virtutii, in contopirea indefinita a adevärului cu binele.
★
     însâ mai presus de toate se aflä intelepciunea. Calca cätre ea se cuvine lämuritä din timp. De aceca filozoful, ca §i drumetul, va trebui sä-§i alcätuiascä din vreme itinerarul pentru a atinge intr-o zi intelepciunea rivnitä. Dupä cum drumetul nu poate întîrzia prea mult la locul popasului, tot a§a §i filozoful nu se cade sä rätäceaseä in pustietatea scepticismidui. Prea putini au izbutit sä pätrundä in templul märet al intelepciunii, adaugä Hasdeu.
★
    Spre deosebire de Skovoroda, Hasdeu e indemnat sä vadä in sistemul constelatiilor cereçti nu atit orinduirea legilor astronomice, cit« forta misterioasä a creatiei». Astfel, luna, care pentru specialisti e un corp intunecos, capätä in viziunea lui Hasdeu o nesfirçitâ frumusete. Pentru a intelege telul inalt al filozofiei, spune Hasdeu, se pare cä e mai bine sä alegem calea lui Socrate, care n-a analizat cosmosul çi nici natura focului sau a apei. Socrate a väzut pretutindeni in Helios, ca §i-n atomul de cretä, pe creatorul lumii. în aceastä privintä, conceptia idealistä a lui Hasdeu e clarä. în sfîrçit, cugetarea capätä un accent de inspiratie lirica:« Märetia, frumusetea §i armonia cosmicä, minu-nata varietate in unitate, cirmuirea Universului, poezia taciturnä a cerului sau muzica mutä a impärätiilor naturii, eite izvoare nesecatc pentru o ratiune curatä, eite imbolduri inalte cätre intelepeiune !» 1.
     0	lucrare deapre Skovoroda. Se pare cä in epoca de formatie intelectualä Hasdeu a fost cucerit de intelepciunea sistemelor filozofice in generai §i de originalitatea lui Skovoroda, in special. De aceea il vom întîlni compläcindu-se tot mai mult in jocul speculatiilor abstracte decit in domeniul çtiintelor pozi-tive, pe care de altfel le studiase deopotrivä.
     în centrul preocupärilor stä Grigore Skovoroda, pe care Hasdeu e hotärit sä-1 scoatä din bezna indiferentei §i sä-1 prezinte contemporanilor ca pe unul dintre cei mai mari gînditori ai Rusiei de acum un secol çi mai bine. Tînârul Hasdeu simte cä in opera acestui invätätor popular e atita cäldurä §i atîta fervoare, îneît intelege sä nu se mai despartâ de el niciodata. într-adevâr,
      1	Autorul foloseçte în context o seamä de expresii sträine çi mai aies greceçti. Bunäoarä « anakamptiki», « anaklastiki», « mikrokosmos», « mikrodeos» ç.a. Cu acest prilej, Hasdeu îçi exprimä pärerea fajä de teoria neologismelor. între acceptarea färä împotrivire a formelor sträine çi indärätnicia convingerilor puriste, Hasdeu alege o cale de mijloc, ca fiind cea mai justâ. Libertatea de a forma cuvinte noi trebuie sä aibä o limita, spune el, cäci altfel, « neolo-gomania» exageratä poate preface limb a maternä într-una stráiná.
     « în ce mâ priveçte — adaugä Hasdeu — îmi dau toatä silin^a sa folosesc cît mai multe cuvinte slave (deoarece el scria ruseçte), decît sá constriñese forme noi. La ce bun sä pârâseçti
o	limba veche prin uz, însâ veçnic tînârâ §i vie prin energia ei läuntricä? Fireçte, e mai bine sä folosim cuvinte vechi cu un continui precis, decît sä inventäm aitele noi, fiindcä nici o limbä n-a atins pinä acum perfec^iunea« monocromaticä». De altfel, cine nu cunoaçte cuvintele sträine cu semnifica^ie tehnicä, al cäror sens a fost confirmât de timp çi de folosin^a cärturarilor, ìn^e-lege desigur mai pu^in pe cele noi rusefti, inventate pentru ìnlocuirea celor sträine. Hasdeu socoate cä fórmele vechi verbale, al cäror sens n-a fost încâ precizat, sînt ocolite, iar cît priveçte sinonimele, eie au dat totdeauna ìntìietate formelor greceçti fa^ä de cele latineçti, fiindcä limba slavä e, în aleätuirea ei,« metaplastica celei greceçti».