164
MIHAI NOVICOV
                       Lipindu-mi fruntea-atunci de zidul ud,
                        In liniftea ìntunecoasà-aud Cum cìntul tàu, incetifor ràsunà.
                        Ce-o fi — nu ftiu ! Dar de durere-i plin §i sunetele se alungà, lin,
                            Cum lacrima ce pe obraz se-adunà.
                                   (In románente de Virgil Teodorescu)
    ín M[iri tóate influentele anterioare se tópese ìntr-o compozitie nouà, riguros lermontovianà. Este pàràsit fi pretextul románese al iubirii tainiee, din el ràminind, ca o reminiscentà, doar episodul intilnirii cu fata gruzinà. in rest, poemul e un elogiu al setei de liberiate.
     Mtiri 1 e un tìnàr care se topeóte de dorul patriei §i al libertàtii. Odraslà de ràzboinici munteni, la virsta de §ase ani fusese cules de pe drumuri de un general rus, care 1-a làsat apoi intr-o mànàstire. Salvat de la o moarte aproape sigurà, copilul ramine totu^i sàlbatec §i taciturn. ín aparenta acceptà viata monotona a mànàstirii, insà in suflet tinje§te dupà aulul natal, dupà pàrinti, dupa peisajul muntos, dar mai ales dupà liberiate. Ìntr-o noapte de furtunà, cind toti càlugàrii se aflau prosternati in rugà in fata altarului, tinàrul fuge, sperind cà prin pàduri i§i va croi drumul càtre patrie. Dar se ràtàce§te. Se incrinceneazà, biruie cele mai variate greutàti, este atacat de o panterà, pe care o ràpune intr-o luptà corp la corp, dar sperà, sperà. . . pentru a constata in cele din urmà cà s-a intors sub zidurile acelea§i mànàstiri de unde a fugit. Càlugàrii il gàsesc in cimp, ii dau din nou ingrijire, dar zadarnic — pierzindu-fi speranta de a putea recuceri libertatea, tinàrul nu mai poate trài. . . Poemul e, de fapt, spovedania lui in ajunul mortii, in care, toate cele rezumate mai sus in prozà, sint afirmate cu o pasiune devorantà, care justificà intru totul stilul romantic, incordai, incàrcat cu epitete §i metafore luxuriante, de o fortà pasio-nalà exceptionalà. De fapt, spovedania este §i o pledoarie pentru o idee atit de scumpà lui Lermontov:
                            Tràii inchis de reci pereti,
                         A§i da asemeni douà vie{i Pe o viafà plinà de tumult Dacà-aj putea, ba chiar mai mult.
     Mtiri considerà cà singurele zile intr-adevàr tràite de el au fost cele petre-cute in pàdure. El susine cà era dator sà afte
                          de liberi ne-am nàscut sa firn sau numa-n t rnini! a sà tràim?
    Iar ràspunsul lui Lermontov ilici nu se cere a fi descifrat — adevàrata viatà este doar cea tràità in libertate. Intreaga lui creatie e o chemare la luptà, o provocare sfidàtoare aruncatà in fatà acelora care sugrumà libertatea umana, calcà in picioare demnitatea §i frumusetea omului.
    O provocare aruncatà in fata« societàtii inalte» este fi drama Mascarada, pe care nu intìmplàtor cenzura taristà a interzis-o de trei ori, cu toate cà autorul pàrea a fi dispus la maximum de concesii pentru a-§i vedea opera pe scenà. Maturitatea profesionalà de dramaturg, pe care o atestà piesa citatà, nu trebuie sà mire, intrucit incà din tinerete Lermontov s-a exersat statornic in scrierea
      1	Cuvint de origine gruzinà, inseamnà « poslufnic», adicà un tinàr ce se pregàtejte sà devinà càlugàr.