152
MIHAI NOVICOV
                   ¡n pieptul nostru putred inclusa ca-n mormint.
                   Iubirca e-o-ntimplare fi-ntimplàtoare ura,
                    Aitar nu li se-naljà fi jertfe nu primesc;
                    O	stranie ràcealà pecetluiefte gura
                          iyi-n singe patimi oarbe clocotesc!
    Preocupàrile searbede §i conventionale ale«lumii» cc-§i consuma energiile in piaceri calculate §i accese de josnicie íi apar poetului ca principalul obstacol in calca inspiratici salvatoare. Dorinta lui arzindà este de a se ràfui cu aceastà gloatà stràlucitoare :
                   Ah, cit af vrea sa tulbur surìnsul lor de ghea\a §i-n vers de fier fi para sa le arunc in fa(à,
                          Mistuitor, in flàcàri de scirbà fi amar !
                              (1 Ianuarie, in romànefte de loan Horea)
    lntr-o asemcnea lume poetul nu se poate simti decit singur, izolat, con -damnat la singuràtate, indiferent §i rece la tot ce se petrece in jurul lui. Tema romantica a singuràtàtii sublime este una dintre cele mai frecventate de Lermontov. El se aseamànà ba cu o «pinza rebela» ce infruntà singurà urletul furtunii, ba cu o frunzà de stcjar ce s-a desprins pentru totdeauna de trunchi. Invocarea naturii se face in acclami spirit romantic, stihiile ei fiind preamàrite pentru cà li oferà poetului refugiul, permitindu-i sa uite de existenta umanitàtii iremediabil corupte. Intr-o zi, « cind holdele de aur se leagànà in unde, / fi-n freamàtul de cringuri zefirul trece iar, / cind pruna brumàrie sub frunze se ascunde, / in linifti de livadà cu ràcoros umbrar», poetul se simte in sfirfit impàcat cu el ìnsu§i pentru cà:
                   Atuncea fi furtuna din sufletul meu tace,
                    Atunci in fericirea din lume cred fi eu,
                  Pe fruntca mea se-afterne netulburata pace §i-l vàd in cerul’nalt pe Dumnezeu
        (in romànefte de Sanda Arbore)
    Semnificative sint §i analogiile pe care le stabilente poetul cu propriul destin. Exilat in sud, el intreabà nourii de ce §i ei gonesc mereu, ce-i mina din spate : invidie ascunsà ? fàti§à du§mànie ? o crimà tainicà ? clevetirea ? Ràspunsul dezvàluie uimitor de plastic starea de spirit a poetului:
                    Nu ! — Voi v-at i sàturat de sterpe-ogoare...
                    Nu fti^i ce-i pasiunea fi chinul ei nebun;
                     §i vefnic reci fi liberi, farà farà,
                   Nu-i nimeni sa và poatà trimite in surghiun.
                         (Nourii, in romànefte de Al. Philippide)
     Neaderenta la viatà a lui Lermontov a fost atit de categoricà, incit intr-una din cele mai celebre poezii ale sale (Te-apasà greu uritulj el proclama fàrà ocolifuri ideea defertàciunii, zàdàrniciei, nevàzind in jur nici o perspectiva luminoasà :
         Te-apasà greu uritul ... §i n-ai cui sà-ntinzi mina Cind sufletul vuiefte de furtuni.
         Dorinfe?... Nu-i zadarnic sà tot dorefti intr-una?
          §i anii tree, tofi anii cei mai buni !