188
I. C. CHITIMIA
               Sub aripile pacii adorm in intuneric;
               Deodatà mi dejteaptà un meteor feerie :
               Mult timp potop de aur, vàzduhu-aprins ramine.
               0	noapte orientalà ! Ca mindrele cadine,
               Alinfi ji-adormi fi-n urmà, cind somnul e-n putere,
               Iar ma dejtepji c-o razà spre alta mingàiere».
    Este una dintre cele mai frumoase traduceri in limba romàna din Mickie-wicz, realizatà de un traducàtor despre care astàzi nu mai §tie nimeni nimic. Traducerea lui Pajurà intrece pe aceea a lui Miron Radu Paraschivescu, publi-catà in volumul Mickiewicz, Poezii, p. 158, care nu transmite imaginde origi-nalului fi care in final pierde fi respiratia poeticà:
                « Ejti ca 51-0 odalisca, ràsàriteanà noapte !
                Cind ajipesc, m-alinji cu mingiioase foapte,
                Dar ochii ce-Ji scinteie m-aduc iar in trezie».
    in fruntea primei traduceri din« Floarea darurdor» N. Iorga se exprimà scurt despre poetul polon : « Mickiewicz este intreagà lira Poloniei in epoca romantica».
    In anul urmàtor, 1908, delicatul poet Barbu Nemteanu (1887—1919), autorul versurilor piine de prospetime din volumul Stropi de soare (1915), traducàtor din Lessing, Goethe, Lenau, Wdde, Heine, a tradus din Mickiewicz douà sonete, Ràsàrit §i amurg (Ranek i wieczór) §i ìntilnirea in luncà (Widzenie siq tv gaju), pe care le-a publicat in « Viata literarà fi artisticà»1. Ìntilnirea in luncà este ratatà de poet prin sduirea imagindor originalului, dar Ràsàrit fi amurg are note de poezie mickiewiczanà prin pàstrarea inovatiilor de culoare :
                « Salut ingenunchiat ! Ea, in fereastrà,
                Resfirà pàru-i lung fi-1 da pe spate Mà-ntreabà-apoi : de ce aja-n tristeje Priviri trimitem — eu §i floarea-albastrà?»
    Progresiv, Adam Mickiewicz este receptat in literatura romànà tot mai variat. Peste un numàr de ani, in 1913, Al. Iacobescu, cu merite considerabde in transpunerea literaturii polone in limba romànà 2, traduce pentru prima datà in romànefte cartea I din Pan Tadeusz, publicatà intr-un lung fir de fodetoane in gazeta « Doljiul» de la Craiova pe 1913 3. Analiza traducerii dovedefte cà autorul a intrebuintat versiunea francezà efectuatà de K. Ostrowski.
    Traducerea celebrului poem al lui Mickiewicz este efectuatà in prozà, intr-o formà limpede fi uneori distins literarà:
     « Un mare numàr de snopi de griu se-ngramàdeau de-a lungul brazdelor, aràtind munca plugului, care din zori deschidea jirul pamintului negru fi fertil, aparjinind, farà indoialà, casei
     1	Adam Mickiewicz, Ràsàrit fi amurg fi ìntilnirea in luncà, trad. de B. Nemteanu, in «Viata literarà ?i artisticà», III (1908), nr. 13 din 30 martie, p. 5.
     2	Lui Al. Iacobescu i se datoresc, intre altele, traduceri din H. Sienkiewicz: Quo vadis (Bucurefti, 1939; ed. a 2-a — 1943; ed. a 3-a — 1945); Prin foc fi sabie (Bucurejti, 1941, ed. a 2-a : 1942) ; Potopul (Bucurefti, 1941) ; Pan Wolodotcski (Bucurejti, 1942 ; ed. a 2-a : 1945) ; Neamul Polaniecki (Bucurejti, 1941); Cavalerii Crudi (Bucurejti, 1945). De asemenea, a tradus din Stanislaw Wyspianski drama Judecàtorii (S(dziowie), publicatà in « Propilee literare»,
III	(1928), nr. 11 — 12, p. 23—35.
     3	Adam Mickiewicz, Tadeu Soplitza, trad. de Al. Iacobescu, in « Doljiul», IV (1913), 11 ianuarie — 1 februarie.