SLAVA ÇI BALTICA
293
diverse limbi inrudite, nu inseamnà cà atribuim unui sistem lingvistic ceea ce nu i-a aparjinut niciodatà 1.
     In sfirfit, metoda preconizatà n-a putut fi aplicatà faptelor de vocabular. Dar tocmai in lcxic limbile balto-slave au cele mai numeroase asemànàri, lucra recunoscut chiar de adver-sarii unitàri celor douà grupuri indo-europene 2.
     Reluind, intr-un alt studiu, problema modelelor balto-slave in faza mai veche, V. N. Toporov 3 precizeazà cà e vorba de studierea raporturilor dintre modele abstracte, nelcgate adirà de un anumit dialect slav común sau baltic comun4. Autorul insista din nou asupra necesitàjii de a pàtrunde mai adinc intr-o epoca fi mai indepàrtatà din istoria limbilor, folo-sind metoda reconstrucpilor interne 6. Dar, in afarà de aceasta, este necesarà fi interpretarea realà, in spa{iu fi timp, a raporturilor existente intre cele mai vechi modele ale limbilor slave fi baltice 6.
     § 13. O ìncercare de a descoperi cauzele multiple care au dus la apari(ia asemanàrilor frapante dintre slavà fi balticà a intreprins L. A. Bulahovski 7. Autorul se ocupà special de controversata problema a accentului fi intonafiei, dar face únele considera(ii interesante privi-toare fi la alte inovatii.
     Mai intii, L. A. Bulahovski relevà cà, cu excepta unor lucràri ale lui N. van Wijk fi, parjial, ale lui A. Meillet, problema unitàri lingvistice balto-slave a fost consideratà, in primul rind, pe plan lexical, fonetic fi morfologie. Accentului fi intonatici li s-a acordat relativ mai pufinà atentie. De altfel, s-a crezut cà in problema inrudirii balto-slave arguméntele pe care le putea furniza sistemul accentului fi al intonatici nu sint hotàritoare. Numai N. van Wijk, A. Meillet fi, in ultima vreme, J. Kurylowicz 8 fi-au concentrai aterina asupra acestor probleme.
     Dupà L. A. Bulahovski, concluziile lui J. Kurylowicz nu diferà prea mult de cea in uz astàzi 9. In evoluta accentului moftenit din indo-europeanà fi apari{ia intona^iilor balto-slave existà concordante evidente. J. Kurylowicz men(ioneazà insà fi prezenfa unor divergente destul de mari. Problema originii comune a accentului este dovedità de J. Kurylowicz astfel : elementele comune sint vechi izoglose, iar deosebirile sint fenomene mai noi, proprii fiecàrui grup in parte. Dar L. A. Bulahovski nu este de acord cu lingvistul polon, care, pe baza inova-tiilor produse, admite ipoteza balto-slavà 10.
     Dupà ce aratà cà, pentru a demonstra inrudirea mai apropiatà (sau contactul) dintre diverse grupuri de limbi, e necesarà prezenta a numeroase particularitàti comune, L. A. Bulahovski subliniazà cà, sub acest raport, fenomenele legate de accent fi intonale in balto-slavà nu ne oferà date suficiente pentru a trage concluzii hotàritoare. S-ar putea ca legea Fortu-natov — de Saussure sà constituie un fenomen specific, dar mai multà dozà de veracitate are, dupà L. A. Bulahovski, presupunerea cà, in privila intonatiilor, limbile balto-slave continuà unele tendile moftenite din indo-europeanà.
      Dupà L. A. Bulahovski, analiza accentului fi a intonatici ne duce la aceeafi concluzie, ca fi examinarea celorlalte particularitàti care unesc slava cu baltica, in majoritatea lor aceste
      1 Cf. çi A. Vraciu, Unele precizàri in legàturà cu metoda de cercetare a vechilor relutii lingvistice balto-slave, ìn SCÇt, XIV, 1963, fase. 2, p. 301-304.
      *	Ìn disertala sa consacrata împrumuturilor lexicale pàtrunse din rusà în lituaniana, V. I. Kostclnijki arata cà ìn unele cazuri vocabularul limbilor lituanianà, rusâ, bielorusà, ucraine an à çi poloni concine numeroase clemente care provin dintr-un izvor comun: epoca unitàri lingvistice balto-slave. Cf. PyccKO-AumoeCKue H3biK06bie C8H3U no c/ioeaphbiM McanepuaAQM AianoecKOZO H3biKa, Autoreferatul disertatici de candidat, Vilnius, 1954, p. 9. Vezi çi V. Ma che k Recherches dans le domaine du lexique balto-slave, Bmo, 1934, p. 4, care men{ioneazà câ în materie de vocabular nimeni nu poate nega existera unei comunitàri lingvistice balto-slave. Se çtie cà chiar A. Meillet çi atyi adversari ai teoriei balto-slave au relevât asemànàri izbitoare în domeniul lexicului. De aceea noi consideràm greçità afirmatia prof. Iv. Lekov (Omeemu. . ., p- 172 — 173), dupà care între slavà çi balticà asemànàrile ar fi mai mari în gramaticà çi fonetica, dar îndoielnice în materie de vocabular.
      *	K npoÔAeMe ôaAmo-CAaeHHCKUx H3UKoeux omuotuenuH, în « AKTyajibHtie npo6jieivu»i cjiaBHHOBe/jenHH», Moscova, 1961, p. 211-218.
      *	Çi B. V. Homung relevà necesitatea de a cerceta în acest caz problema corelafiei dintre modelele lingvistice proprii ambelor sisteme (slav çi baltic), urmàrindu-se posibilitatea de a le reduce la unul singur (Vezi J/j npedbicmopuu. . P*94).
      8 V. N. Toporov, op. cit., p. 211. în ceea ce priveçte importanza confruntàrii modelelor çi a reconstruc|.iei interne la explicarea vechilor raporturi lingvistice balto-slave, vezi A. Vraciu, CAaenHCKd (fmAOAOlUH, vol. I. Omeoeopu na eznpocume sa naynuama annema no e3UK03nanue, Sofia, 1963, p. 57 — 59.
      •	V. N. Toporov, op. cit., p. 211 çi urm.
      7	AKuenmoAozuHecKaH npoÔAeMamuxa eonpoca o cAaenHO-ôaAmuücKOM n3UKoeoM eduncmee, în Rakstu krâjums. .. Dr. J. Endzeljnam, Riga, 1959, p. 55 — 77. Vezi çi Omeemu. . ., p. 157—162 (sau «Bonpocbi H3biK03H3HHH», 1958, nr.
1,	p. 41-45).
      •	Vezi cele spuse mai sus, § 7.
      •	Cf. însâ P. S. KuzneÇov, Onepuu no MOp$OAOZuu npacAaeHHCKOZO H3uxa, Moscova, 1961, p. 5 ; P.Arumaa, De l'unité balto-slave, în « Scando- Slavica», IX, 1963, p. 86. Vezi çi lucràrile publicate în ultimii ani de V. A. Dîbo çi V. M. IIlici-Svitici.
     10	Totuçi, L. A. Bulahovski acceptà punctul de vedere al lui J. Kurylowicz, dupà care intonatile din balticà çi slavà alcàtuiesc o izoglosà specifici exclusiv celor douà grupuri de limbi.