304
I. C. CHIRIMIA
(lupa interpretarea învàfafilor, ar ascunde inifialele unor cuvinte luate din scrisoarea lui Iisus catre Avgar : 0sot> 01a Oeiov 0au¡j.a, în care e vorba de « minunea sfîntâ a dum-nezeirii» l.
      în semnele celelalte s-ar citi, dupà pârerea învâfaçilor : '/piaroç xPtlTTlavot? XaP^eTat yapLV « Hristos singur a harâzit creftinilor fericirea» 2.
      ín consecinfá, f i aceste lemne au o origine bizantina. Ele s-au pástrat si au trecut automat pe crucile slavilor, cu schimbarea explicabilá a lui 0 în \ fi a lui X în K. De aici au întrat în forma identicà slavonâ la noi, pierzîndu-fi înfelesul din grecefte fi devenind enigmatice.
      Crucea însâ, eu întregul ei cortegiu de formule fi simboluri, a intrat, dupa cum spuneam mai sus, fi în folclor fi s-a întîlnit aici eu practici vechi.
      Magia« neagrâ» a primitivilor n-a putut sâ fie alungatâ de învâfâtura fi preceptele creç-nismului. Ea a continuât sâ trâiascâ fi sâ fie practicatà. Peste fondul vechi de magie au început doar sa se suprapunà, de la o vreme, elementele creftine. A avut loc, afadar, nu o distrugere, care era imposibilâ, ci o substituiré, râmînînd transparente multe diu practicile vechi. Aceste practici, în cea mai mare parte au fost adaptate spiritului creftin 3. Semnelor vechi magice, unele de origine cvreiascà, le-au luat locul áltele noi creftine. între cele noi se numârà fi crucea eu simbolurile ei. Aici nu ne vom opri decît asupra unui talisman« arheologic», al cârui amestec de clemente pagine fi creftine ne dovedefte, între áltele, câ formúlele simbolice ale crucii s-au perpétuât datorità nu atît spiritului creftin canonic, cît mai eu seamâ spiritului popular ames-tecat cu superstifii. Crucea, ca amulet sau semn magic, înlocuind « cercul» evreiesc, a câpâtat atîta extindere între creftini, încît uneori nu se mai poate face précis demarcaba între carac-terul ei creftin fi cel superstifios. Faptele sînt numeroase fi eloevente 4.
      în colecfia arheologicà a Universitàfii din Varfovia se pâstreazà nn manuscris pe perga-ment, în forma carfilor-rulou din antichitate. El a fost studiat fi publicat eu deosebitâ competen^ de ínváfatul medievist R. Ganszyniec 5. Pe o fajâ a pergainentului se observâ figuri fi semne magice, pe cealaltâ sînt texte în limba latinâ, eu scrisul dispus în forma « volumului » de papirus 6. Ganszyniec crede câ e vorba de un brîu sau chimir magic, pe care un luptâtor polon îl încingea în timpul bâtàliilor, ca sâ-1 fereascâ de râni fi primejdii 7. Lucrul este foarte posibil, dar nu avem nici o indicare în acest sens. Din contrâ, lungimea pergamentului de 2,28 m fi làfimea lui de 0,095 m ne dà mai de grabâ iinaginea unui mic manuscris în formâ anticâ, decît a unei cingâtori B. în orice caz, oricare ar fi ajuns ulterior destinaba unui asemenea pergament, la origine a fost o carte magicâ. Cârfile-sul antice sau « volumele» au fost înlocuite eu cârfi, în pagini, cunoscute azi, începînd încâ din secolul al IV-lea e.n. în secolul al VI-lea erau destul de rare 9. Numai càrjile magice au durât în forma veche, fiindcâ în magie conservarea formei joaeâ adeseori un roi mai important decît conÇinutul. Aceastà formâ a cârfii antice s-a pâstrat chiar pînâ în vremurile moderne la cârçile liturgice evreiefti10 fi la cârçile magice orientale fi africane, bunâoarâ la cele abisiniene11.
      De altfel, imaginea eâr(ii-sul s-a pâstrat vie în arta medievalâ12 fi în pictura bisericeascâ de mai tîrziu, în care« sulul» apare necontenit în mîna evangheliftilor, lucru pe lîngâ care se trece cu ufurinfá. Cu aceste câr{i, de tip magic însâ, face punte de legâturâ fi manuscrisul de la Varfovia, prin diferite intermediare13. Ne-o dovedefte însufi con^inutul lui. Semnele magice în culori sînt în numàr de 48, fiind în majoritate cercuri de origine evreiascà, adaptate culturii creftine, con{inînd însâ prescurtâri de diferite cabale ebraice. în fruntea lor stâ crucea cu formúlele ei. Nu lipsefte nici scara eu ajutorul càreia ar fi fost coborît Hristos de pe cruce14 (fig.7)
      I	Asupra legendei, vezi N. Cartojan, Càrfile populäre, vol. II, p. 135.
       •	F. C a b r o 1, op. cît., col. 2 325.
       8	Adaptarea s-a facut în bunà parte în vremea Renaf terii, de catre reforma^i fi apoi de iezuiji (R. Ganszyniec, op. cit.y p. 5—6).
       4 F r. P f a f f, Missbrauch des Kreuzes als Zaubermittel, în « Aleinania», III, fase. 2, p. 145 fi urm.
      •	Ryszard Ganszyniec, Studia do dziejow magii. I. Pas magiezny (Studii pentru istoria magiei. I Cingâ-toare magica), Liov, 1922, 58 p. -f 4 pl.
       •	« Volum» (— volunien — voliere) se numeau câr|ile-rulou din antichitate, care se adunau în jurul unui sul sutyire de lemn.
       7	Prof. Aurelian Sacerdo^eanu mi-a atras atenjia câ purtarea talismanelor-suluri era obisnuitâ în Bueovina. Personal posedâ unui de provenienjâ armeanà.
       •	S-ar pärea câ lungimea volumului e micâ. Se cunosc însâ volume çi mai mici de 1.45 m, 1.56, 2.23, 2.41, conservate în bibliotecile din Europa: British Museum, Vatican, Berlin (Teodor Birt, Das Antike Buchwesen in seinem Verhältniss zur Litteratur, Berlin, 1882, p. 130).
       9	Ibidem, p. 101.
     10	J. Obernberg fi M. Bretzfeld, Die Kultur der Juden, München, 1813, p. 61.
      II	Réné Basset, Les Apocryphes éthiopiens, I—XI, Paris, 1890 — 1909.
       11	T h. Birt, Die Buchrolle in der Kunst, Leipzig, 1907, p. 316.
       18	Scrisul pergamentului se pare câ nu e mai vechi decît secolul al XVII-lea, dar lucrarea nu poate fi decît o copie de pe altele.
       14	Scara este reprezentatä foarte des în pictura fi în miniaturi. Pentru pictura noasträ, vezi I. D. Çtefànescu, La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie, II, Paris, 1930, pl. 52, 60 fi 68. N. Cartojan, Ist. lit. rom. vechi, vol. I, Bucurefti, 1940, p. 25.