294
A. VRACIU
trasàturi pot fi interpretate ca rezultat al aparipei fi evolu{iei independente in Secare grup lingvistic.
      Existen{a asemànàrilor intre balticà fi 9lavà este explicatà de autor in spiritul uniunilor lingvistice. Am avea, deci, de-a face cu extinderea inova{iei de pe un teritoriu pe altul, vecin. Unele dintre aceste particularit&ti s-ar fi produs autonom fi in etape diferite, foarte indepàrtate una de alta.
     Defi cam sceptic in ceea ce privefte epoca de comunitate, totufi in ràspunsul sàu la chestiunea daca a existat sau nu o unitate lingvistieà balto-slavà, L. A. Bulahovski arata cà in fondul lexical al acestor limbi asemànàrile sint extraordinare. E vorba de particularità{i ce nu apar in alte grupuri indo-europene. Aceasta ne-ar da dreptul sà admitem ca, in trecut, slava a avut relajii strinse cu baltica. Mai grcu este, dupà autor, de stabilit cronologia acestui contact. L. A. Bulahovski propune douà soluti:
     1.	Contactul s-a putut produce nu mult dupà scindarea indo-europenei comune; in conse-cinfà, balto-slava a moftenit aceastà asemànare din epoca indo-europeanà.
     2.	Dupà scindarea relafiilor dintre eie, baltica fi slava au putut veni din nou in contact.
      Acceptarea uneia dintre cele douà ipoteze trebuie sà se intemeieze pe analiza tuturor concor-danjelor balto-slave. E1 aratà cà, in ceea ce privefte accentui fi intonaca, slava ar atesta o fazà mai tirzie decit baltica, in privin(a ac!iunii legii Fortunatov — de Saussure, care ar constitui argumentul cel mai 8erios in favoarea asemànàrilor dintre slavà fi balticà, L. A. Bulahovski inclinà spre punctul de vedere al lui N. van Wijk, dupà care accentui fi intonaca ar reprezenta un fenomen rezultat din evoluta paralelà in ambele grupuri de limbi. Dupà L. A. Bulahovski nici alte fapte din acelafi domeniu nu prezintà importanza mai mare. Autorul are in vedere metatonia la formele supinului, intonaca unor desinente in declinare etc. Asemànàrile in ceea ce privefte accentui sint explicate de L. A. Bulahovski, ca fi in articolul precedent, prin Sprachbund.
      In morfologie, asemànàrile dintre slavà fi balticà sint relativ mari, dar numai in paradigma numelui, càci la verb predominà deosebirile. mai cu seamà la formele de trecut: aorist fi imperfect. Unele asemànàri existente in paradigma verbului apar insà fi in germanicà. L. A. Bulahovski acceptà, in parte, concep^ia lui Chr. S. Stang, dupà care aceste asemànàri se pot explica mai ales prin men^inerea tràsàturilor vechi.
      ¡n privila deosebirilor foarte mari existente azi intre slavà fi balticà, L. A. Bulahovski spune cà, dacà mergem spre trecut, cu aproximativ 1 000 de ani in urmà, constatàm cà situala este aceeafi.
      ìn generai, lingvistul sovietic nu neagà cà intre balticà fi slavà asemànàrile sint tot afa de mari ca fi cele existente intre limbile indo-iraniene. Cu toate acestea, potrivit concepfiei lui L. A. Bulahovski, n-avem dovezi cà, dupà scindarea indo-europenei, intre stràmofii slavilor fi ai bal{ilor sà se fi stabilit un contact direct. Autorul este convins cà unele din asemànàrile balto-slave trebuie explicate nu prin conservarea tràsàturilor vechi, ci prin aparipa inova-{iilor, produse in urma evoluliilor paratele. Credem insà mai verosimilà incercarea de a explica originea asemànàrilor dintre slavà fi balticà — ca toate asemànàrile existente intre douà grupuri de limbi inrudite — prin mai multe cauze: 1. prin scindarea timpurie a unei limbi comune;
2.	prin contactul ulterior, in noi condili istorice, a vorbitorilor ; 3. prin evolute paralelà (de exemplu, in cazul sistemului fonetic) fi 4. prin acjiunea substratului.
     § 14. O pozijie aparte o ocupà, in problema balto-slavà, S. B. Bernstein. Termenii folosiji pinà in prezent pentru a califica raporturile dintre cele douà grupuri de limbi
—	unitale (Einheit), comunitate (Gemeinschaft) fi contaci (Kontakt) — n-ar corespunde reali-tàfii. Autorul introduce unul nou, anume pe acela de comuniune ( Verkehrsgemeinschaft) *, prin care injelege o comunitate lingvistieà apàrutà in urma unui contact indelungat J. Ca fi Chr. S. Stang, L. A. Bulahovski, P. Trost f.a., dupà S. B. Bernstein, relajiile dintre slavà fi balticà trebuie considerate in sensul uniunilor lingvistice. Afa au apàrut unele dintre particularità(ile specifìce balto-slavei: intonaca, tratamentul sonantelor silabice etc. De altfel, in explicarea asemànàrilor dintre balticà fi slavà autorul acceptà punctul de vedere al lui
       1 Iniziai, aceasta cuprindea Unibile slavi comuni, prusiaui fi iatvingi. Vezi S. B. Bernstein, OnepK cpaemmieAbHOÙ epaM.uamuKu CAaexHCKUX n3biK06, Moscova, 1961, p. 34 (in continuare OnepH...)- Nu numai S. B. Bernstein, ci fi Chr. S. Stang f.a., iar recent B. V. Hornung (H3 npeòbicmopuu. . ., p. 93 fi urm.) accepti termenul comuniune (rus. cooóufHoartb) pentru a califica esenta vechilor raporturi lingvistice balto-slave. Dupi S. B. Bernstein (OnepK. . •, p* 36), in sprijinul comuniunii lingvistice balto-slave vin unele izoglose a ciror cronologie fi extindere trebuie stabilite de-abia de acum incoio.
       *	Vezi EaAmo-CAaenHCKaH H3UKoean cooßufHoemb, in « CnaBflHCKan <})H.nojiorHH», I» 1958, p. 45—67 (Vezi fi, recenzia lui I. Moise, in Rsl, VI, p. 350). Cf.fi Omeembi. . ., p. 167 —169 (sau «Bonpoabi H3biK03HaHHH», 1958, nr. 1, p. 48 — 49). OvepK..., p. 27—37.