BIBLIOGRAFIE
      In sfirfit, o ultima problema importante din sfera rela^iilor lingvisticc slavo-romàne, din aceastà epocà, este caracterul celor mai vechi imprumuturi slave in limba romàna. Autorul admite cà aceste demente prezintà particularitàple limbii bulgare, apar^inind grupului afa zis « daco-slav», din nordul Dunârii. Important e faptul cà aceastà limbà slavà nord-dunàreanà a mijlo-cit, pe de o parte, penetrala unor termeni maghiari in daco-romanà, iar pe de alta, a inlesnit pàtrunderea in lexicul limbii romàne a unei categorii de cuvinte care, defi sint de originà latina, prezintà totufi tràsàturile caracteristice limbilor slave de sud. E vorba de Cràciun, colindd. Rusalii fi troian. Necesare fi instructive sint precizàrile de terminologie in legàturà cu denuini-rile : vecbe slava, veche bulgarà, veche slavà bisericcascà, slavonà.
      Acestea sint cele mai importante probleme care definesc pozijia acad. Al. Rosetti fa(à de procesul istorie al formàrii limbii fi poporului roman. Celelalte douà capitole ale volumului anali-zeazà faptele de limbà (sistemul fonetic, demente de morfologie, vocabular, calcuri lingvistice, onomasticà, toponomasticà, iar in cadrul istoriei sunetelor slave in limba românà : accent, vocale, diftongi, consoane, grupuri de consoane) çi vin sa fundamenteze tezele istorice de mai sus.
      Stilul expunerii e dar, sobru fi concentrât, documentaria adecvatà problemelor. Volumul se incheie cu doi indici, unul de autori, celàlalt de cuvintele românefti fi stràine folosite in text.
TR. IONESCU-NIÇCOV
     D. D. BLAGOI, Om nyuiKuna do ManKoecxoio. .HoKJiaflbi cobctckoh flcjie-raqHH. V MewflyHapoflHbiii CbC3A cJiaBHCTOB, Moscova, 1963, 86 p.
     Comunicarea De la Pu§kin la Maiakovski prezentatà de academicianul D. D. Blagoi la Congresul slaviftilor de la Sofia are drept subtitlu : « Legile de dezvoltare ale literaturii ruse din sec. al XIX-lea — inceputul sec. al XX-lea». Este vorba. deci, de o lucrare de sintezà, pri-vind un proces amplu ce se identificà cu etapa cea mai importantà din istoria literaturii ruse clasice.
     Problema ridicatà de cercetarea acad. Blagoi este una dintre cele mai interesante fi actúale in ftiin^a contemporanà. ín cazul de fa^à, obiectul asupra càruia se desfàfoarà investigaba concretà este literatura rusà, dar problema ca atare se poate pune pentru oricare alta literaturà.
      Problema legilor generale de dezvoltare ale unei literaturi poate fi asemuità, sub aspectul importanti sale pentru cercetàrile de istorie literarà, cu cea a periodizàrii. Semnificapa practica va privi insà aspecte diferite ale procesului literar, ca fi ale muncii de investigale istorico-lite-rarà. Dacá periodizarea este absolut necesarà. ca o piatrà de temelie, ca punct iniziai in cercetarea desfàfuràrii oricàrei literaturi de-a lungul veacurilor, dezvàluirea legilor generale de dezvoltare a uneia sau alteia dintre literaturi reprezintà o etapà de incheiere fi sintezà. In zilele noastre, cind se bucurà de atita atente problemele privind Telatile reciproce dintre douà sau mai multe literaturi (lucru demonstrat din plin atit de comunicàrile prezentate la Congresul de la Sofia, cit fi de o sumà de lucràri apàrute in ultima vreme in U.R.S.S. in {ara noastrà ca fi in alte tàri: Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia etc.), cind se discutà intens posibilitatea fi criteriile de fundamentare ftiin^ificà a unei« Istorii a literaturii universale», cercetàrile de felul celei intre-prinse de acad. D. D. Blagoi cu privire la literatura rusà sint dintre cele mai binevenite fi utile.
     Ìmbràtifind intr-o vasta perspectivà intregul drum de dezvoltare a literaturii ruse, D.D. Blagoi definefte ca principiu teoretic de bazà, pentru cercetarea pe care o intreprinde, coexi-stenfa fi interac^iunea dialecticà permanentà, de la epocà la epocà fi pe parcursul intregului proces, a doi factori : cel al variabUitá^ii fi cel al constanti. « In etape diferite, ac^iunea fiecàruia dintre acefti factori se manifestà cu intensitate diferità. Sint perioade cind factorul variabilità|ii ac^ioneazà cu o for^à deosebità, imprumutind dezvoltàrii literare din epoca respectivà un caracter de cotiturà, de ràsturnare, un fel de revolute in literaturà» (pag. 3).
      Secolul al XIX-lea in literatura rusà ilustreazà din plin aceastà tezà. Pe de o parte, el respinge tot ce este invechit in literatura secolului al XVIII-lea, ridicind la o treaptà nouà tot ceea ce putea fi socotit viabil, pe de alta parte, el continué fi dezvoltà tendinea progresistà de bazà a literaturii ruse, legatà de insufi procesul de dezvoltare a poporului fi pe care Belinski a definit-o « nàzuin{a spre originalitate, spre caracter popular,. . . spre firesc, spre naturai.. .»
      Intemeindu-se pe binecunoscuta periodizare leninistà a mifeàrii revolucionare din Rusia secolului al XIX-lea, D. D. Blagoi pornefte in cercetarea sa de la premisa cà « specificul condijiilor istorice rusefti a determinat specificul fi legile de dezvoltare ale literaturii ruse nazionale, legatà in mod organicin manifestarle sale progresiste de mifearea de eliberare din Jarà fi devenità—direct