BIBLIOGRAFIE
     Volumul se deschide cu articolul lui D r a gol j u b P a v 1 o v i intitulât E/ieMeiwtu xyMami3Ma y cpncKoj Kibuxceenocmu XV eexa (Elementele umaniste in literatura sìrbà din sec. al XV-lea, p. 5—16) în care autorul se ocupa de influença bizantina în literatura sîrbà veche din sec. al XV-lea çi de activitatea uuor personal itati culturale sîrbeçti cum ar fi Constantin Filozoful, autorul « Vietii lui Çtefan Lazarevici».
     JyzocAOêeHCKCL KXhUDtceenocm u ycMena uapodna KihuxceeHoctn od XV do XVIII sena (Literatura iugoslava çi literatura populará oralá din sec. al XV-lea pina în sec. al XVIII-lea, p. 17—44) se intituleazá amplul référât semnat de M i r o s 1 a v P a n t i 6. Autorul incearcâ sa rezolve una din problemele insuficient studiate în istoria literaturilor iugoslave: raportul dintre literatura orala çi literatura scrisä cu veleitäy artistice, problema deosebit de actúala pentru perioada la care se referä comunicarea.
     Autorul trece ín revista principalele contribuii la rezolvarea acestei problème, íncepínd de la Vuk Karadáic, subliniind ín mod deosebit importanza studiilor lui V. Jagic, lucrari fundamentale în acest domeniu. ín continuare, ocupíndu-se de atitudinea literayior din Dubrovnik din sec. al XV-lea faja de literatura scrisà çi oralâ, autorul aratá cä în aceastà perioada folclorul nu mimai cä reprezintà un izvor pentru cunoaçterea trecutului istorie, dar este acccptat chiar ca istorie purä. Mai tîrziu, ìn epoca restauratici catolice çi a iluininismului, atitudinea aceasta exaltatä fajä de creala literara populará devine mai rezervata, inergìnd pina la actiuni sistematice çi perseverente ale clerului catolic de a« purifica» poporul chiar çi prin combaterea propriei lui poezii.
      Din comunicare se desprind doua concluzii de baza: 1) legaturilc dintre folclor çi literatura artistica scrisä în secolcle al XV-lea — al XVIII-lea au fost mai profunde çi mai intime decît se cunoçtea din cercetarile de pînâ acum çi 2) în cercetarea fenomenului literar din aceste secóle, va trebui de aci mainte sä se ^inä seamâ într-o mai mare másurá de influent a folclorului asupra poetilor vremii, çi nu numai de influenta multipla a literaturii italiene. I s-ar putea reproça auto-rului o oarecare tendintà spre divagaci, care nu-çi au locul necesar în economia referatului (de ex., despre greutâyie tehnice în munca de descoperire çi sistematizare a textelor poeziei populare ç.a.m.d.).
     O contribuée important«! la problema paternitâtii cunoscutei opere istorice Die Serbische Revolution, tipäritä în 1929 la Viena cu numele inarelui istorie german Leopold Ranke, aduce Miodrag Popo vi¿ in comunicarea« Die Serbische Revolution» (p. 45 — 58). Autorul aratä cä, obligat de ostilitatea lui MiloS Obrenovic sä renunte la publicarea operei sale« Istoria contemporanä a sírbilor» (o parte din« Istorie. . .» fusesc elaborata la noi in tara, Ia Paniova), carte care nu-i fusese pe plac cneazului. Vuk Karad¿ic cautä cu stáruintá o posibilítate de a o publica fíe ín limba germana, fie in rusá. Intímplarea face ca ín anuí 1828, la Viena sä se íntíl-neascá prin intermediul lui B. Kopitar cu tínárul profesor universitär berlinez Leopold Ranke, care-çi propusese sä aprofundeze istoria popoarelor din sudul Europei. între cei doi începe o colaborare rodnicä çi o prietenie durabilâ. în anul 1829 apare Die Serbische Revolution. Pe copertä scria:« Dupä hîrtii çi izvoare sîrbeçti. Leopold Ranke». Citìnd in continuare documente çi sensori — incepînd cu aparitia operei çi pînâ în zilele noastre — care prívese contribuya lui Vuk la aceastà opera, dr. M. Popovic aratä cä atît materialul documentar, cît çi confruntarea cou-tinutului çi a structurii operei germane cu« Istoria contemporanä a sírbilor» (Srpska istorija nate# vremena) a lui Vuk demonstreazä cä acesta n-a fost doar un simplu informator al lui Ranke, ci i-a pus la dispozitie o operä gata elaboratä, çi, dupä märturisirile lui Ranke însuçi, scrisä ciliar ín limba g?rmanä. Contribuya personalá a lui Ranke la aceastä operä consta in aprecíenle de ordin moral-filozofic de la sfîrçitul cärtii, care reprezentau în acelaçi timp çi concluzii çi sugestii pentru domnitor. Unele din aceste idei le va relua Vuk în cunoscuta-i scrisoare câtre cneazul Miloé, cu trei ani mai tîrziu. Autorul îçi încheie comunicarea eu conclu zia cä Die Serbische Revolution are incontestabil, doi autori, ea fiind rodul unei colaboran nobile a doi oameni de çtiintâ de nationalitäti diferite.
     0 altä comunicare, legatä tot de numele lui Vuk Karad2ic este a lui VI. N e d i c, CAe-na sKueana, rtesau Byna Kapayuha (Oarba Zivana, informatoarea lui Vuk Karad¿i¿, p. 59 — 71). Zivana este o aparitie singularä în folclorul sîrb din sec. al XIX-lea, femeie oarba, care cutreiera tärile slave din Balcani, cîntînd din guslä çi compunînd poezii vitejeçti. Vuk a intilnit-o pe aceastä trubadurä a Balcanilor în anul 1815, la Zemun, çi a notât de la ea cîteva poezii epice, din care a publicat çase în anul 1833. în afará de acestea, el a mai indicat o poezie ca notatä de la Zivana, mentionînd cä mai are çi alte poezii pentru tipar. Mai tîrziu însâ, Vuk nu mai indicä sursa poezii-lor publícate. Autorul referatului îçi propune sá identifice, pe baza studiului comparât al textelor, alte poezii ale 2ivanei, notate çi publícate de Vuk Karad&é çi analizeazà eu fincte componentele talentului poetei — capacitatea ei de a scoate noi efecte emotionale dintr-un material vechi, cîntat în repetate rînduri, observatia psihologicä deosebit de subtilâ, un lirism permanent pre-zent în tesâtura poeziilor, un simt deosebit pentru construirea scenelor grandioase, o armonie perfectä între parte çi întreg în poezie, un stil extrem de cizelat etc. Motivili préférât al poetei