382
CRITICA
diferen|ierea substantivelor in neinsufle{ite çi insufletite f.a.). Totodatà, autorii precizeaza, intr-o scurtâ expunere, transformante fonetice fi morfologice intervenite in cursul sec. al XIV-lea fi al XV-lea.
      La problemele de limbà se adacgà fi cele legate, ca sa spunem afa, de situala ¡storica a textelor. ìn legatura cu aceasta. autorii disting trei categorii: a) còpii contemporane textelor originale: b) texte originale; c) còpii tirzii de la finele sec. al XVI-lea fi din cursul secolului urmàtor. In seleclionarea materialelor, operaie cu atìt mai dificilà cu cìt e mai mare numàrul variantelor, s-a càutat ca textele alese sa redea, pe cit e posibil, profilili diferitelor faze din evoluta limbii. ìnsà, din cauza faptului ca ceha sec. al XV-lea prezintà particularité^ de tranziçie, dupà cum am spus mai sus, nu s-a putut aplica acest criteriu decìt la textele din sec. al XIV-lea.
       Ìn sfìrfit, in dispunerea materialului publieat s-au adoptat de asemenea citeva criterii destili de complicate, solicitate fi de faptul cà textele au fost scrise in limbile latina fi cehà. Astfel, expunerea incepe cu o scurtà prezent are biografica despre autorul textului respectiv — bineìnteles cìnd paternitatea textului a fost bine stabilità. ìn caz contrar, se precizeaza imprejuràrile fi atmosfera istoricà in care s-a scris opera literarà anonima. Urmeazà apoi textul adnotat cu o seamà de date cu caracter monografie : fondul unde se pàstreazà originalul sau copia, indicala manuscrisului arhetip, edi(iile cele mai importante ale textului, variantele mai de seamé ale aceluiafi manuscris, date bibliografice, explicafia cuvintelor fi formelor gramaticale dificile din context f.a.
      Ambele volume conciti 74 reproduceri, texte fi ilustra(ii. Pentru cunoafterea vechii litera-turi cehe, materialele puse in circuiate prezintà o deosebità importanza nu miniai prin clari-tatea fi valoarea ftiintificà a metodei folosite, ci fi prin aceea efi multe vàd pentru ìntiia oarà lumina tiparului.
TR. IONESCU-NIÇCOV
     Liturghierul lui Macarie, cu un studiti de P. P. Panaitescu çi un indice de Angela si Alex. Duju. Editura Academiei, Bucureçti, 1961, LXXVIII + 274 p.
      Cu prilejul iinplinirii a 450 de ani de la apari\ia Liturghierului lui Macarie (1508—1958), Academia a hotàrit reeditarea acestui text intr-o edi^ie critica, fotografica. Acest text este prima carte tipàrità in (ara noastrà fi, de aceea, pentru evoluta tiparului fi artei grafice de la noi prezintà o deosebità importanti istoricà.
      Edifia de fa(à cuprinde, in primul rind, reproducerea fotografica a textului, punirdu-se astfel la dispozitia cercetàtorilor grafia darà, cu toatà ornamentala artistica a originalului fi, in al doilea rìnd, studiul introductiv al lui P. P. Panaitescu. intitulât : Liturghierul lui Macarie (1508) fi inceputurile tipografici in fàrile Romàne (p. V—I.XII1). P. P. Panaitescu dezbate pe larg o seamà de problème legate nu numai de continutul fi tehnica artisticà a textului, ci fi de ìmprejuràrile istoricein care s-au desfàfurat inceputurile tiparului in fàrile Remane.
      ìn prima parte a studiului sàu, autorul. analizind cuprinsul fi invefmintarea grafica a textului, aduce unele precizàri valoroase in legatura cu ansamblul imprejuràrilor in care fi-a desfàfurat activitatea tipograful Macerie. De pildà, folosirea de càtre Macarie. in epilogul càr(ii, a formulei tcritoriale« Podunavia». alàturi de titilli dcmnului fàrii Rcmànefti. Mihnea voievcd, in zilelc càruia s-a incheiat tipàritul acestei càr(i. formulà curentà numai in actele de cance-larie din prima jumàtate a sec. al XV-lea: men(ionarea sfin(ilor sìrbi. Sava fi Simion, in textul acestui liturghier; data anului calculatà dupà stilul de la 1 ianuarie, sub influenza uzan^ei vene^iene ; schimbàrile de text din timpul tipàririi. tehnica tiparului f. a. sugereazà o serie de constatàri care làrgesc fi mai mult insemnàtatea literarà fi istoricà a acestui liturghier.
      Partea a doua poate fi consideratà ca un studili de inceput pentru o istorie a tiparului in fàrile Romàne. P. P. Panaitescu leagà apari(ia priniei tiparni(e din l'ara Romàneascà de anu-mite ìmprejuràri sociale fi politice noi, care au solicitât ràspìndirea càr^ilor bisericefti. Acest « moment istorie», cum ìi spune autorul, corespunde cu trecerea « ìntregii biserici, a fostelor biserici feudale, sub autoritatea centralizatà a domniei» (p. XXXVI). Pentru a intéri biserica, aflatà acum sub autoritatea lui, domnul recurge fi la dotarea ei cu texte de cult. Concluzia ime-diatà, care decurge din analiza faptelor istorice — fi pe care autorul o subliniazà cu toatà târia — este cà ìnfiintarea celei dintìi tipografii in fara Romàneascà n-a fost o acquine intimplà-toare, ci o consecintà a transformàrilor social-politice din aeeastà pericadà :« trecerea de la fàrimi-Jarea feudalà la statuì feudal demnese centralizat» (p. XXXVI).