TOPONIMICE SUD-SLAVE OCCIDENTALE IN OLTENIA
16
numele de persoanà románese Vilcan, care la rindul sàu e de origine slava (cf. bulg. Vàlkan, sci. Vukan).
    Aladar, Romana\i §i Vulcan (recte Vilcan) nu fac parte din acele toponi-mice oltenefti care prezintà un fonetism sud-slav occidental. Un asemenea toponimie incontestabil sud-slav occidental este Gdr”fcKfu,k, care sub aceastà forma apare intr-un document nedatat al lui Mircea cel Bàtrin, probabil din anul 1399 1. In documente ulterioare, acest toponimie e scris GdrdR'hi^K (1408— 1418)2, Gai’dRfu, (1424)3, GdrdKKii, (1439) 4, GardKkn (1464)8. Toponimi-cul acesta mai apare de trei ori sub forma GdridKkii, (1428) §i GdreKKi],, GarieKKi^K (1444) 6 in douà documente despre care unii presupun cà sint falsuri din secolul al XVIII-lea. in cazul cà documéntele au fost intr-adevàr falsificate, atunci putem presupune cà in secolul al XVIII-lea era incà cunoscut numele, care ulterior a dispàrut. Din documente reiese cà satul cu acest nume era oy ErtdTNHivfe, 8 EiUthhhh7, adicà pe unul dintre cursurile de apà numite, astàzi Blahnifa, dintre care unul, afluent al Dunàrii, e la sud de Turnu Severin in raionul Vinjul-Mare, iar al doilea in raionul Gilort8.
    Etimologia lui GdrfeKíH’K se impune de la sine. Ea e identicà cu aceea a toponimicelor Sadavac (CaìjaBai^ de pe teritoriul Iugoslaviei. Dictionarul lui Yuk dà un Sadavac ca nume de munte din Muntenegru, reamintit s.v.Sit-nica, despre care spune: « voda koja izvire ispod Sadavca»— 'apà care izvo-ràfte de sub Sadavac. Si Recnik mesta atestà un Sadavac B. Numele e derivat din substantivul sada ‘funingine’, din care a fost format cu sufixul -av-, adjec-tivul sadav, fem. sadava, in toponimie avind sensul de 'negru (ca funinginea)’. in ce prive§te toponimicul nostru, la inceput se va fi zis *Sadavj, potokb, 'piriu(l) negru’, apoi adjectivul a fost substantivat cu ajutorul sufixului -bCb care are, in tre áltele, §i functiunea de a substantiva adjective: *SadavbCb10. Asemenea nume de cursuri de apà derivate de la apelativul, '’funingine’ existà §i in alte
     1	Vezi P. P. Panaitescu, Documéntele fárii Romànefti, I. Documente interne, Bucu-reyti, 1938, p. 75; Documente privind istoria Romàniei, B. T&ra Romàneascà, veac. XIII—XV, p. 47.
     2	Panaitescu, op. cit., p. 88.
      *	Ibid., p. 136.
      4	Ibid., p. 187.
      6 Ibid., p. 249.
      6	Ibid., p. 155, 204.
      7	Ibid., p. 155, 204, 204. Indicala aceasta se aflà in cele doua documente suspecte. Cum falsul — dacà e fals — a fost fàcut in favoarea proprietarului satelor inarate in documente, anume mànàstirea Tismana, e de presupus cà falsificatorul jtia bine unde se aflau proprieta^ile respective, de aceea trebuie sà localizàm satul Saghiavàf pe una dintre Blahnife, bànuiesc pe cea mai mare, cea de la sud de Turnu Severin, ji nu in altà parte, „probabil lingà MScejul de Jos, r. Gura Jiului“, cum presupune Indicele numelor de locuri din DIR, B. JWa Románeascá, veacurile XIII—XVI, Editura Academiei, 1956, p. 122, s. v. *Saghevà(.
     Trecerea grupurilor in, dn, gn, vn, la hn, apoi la n, pare a fi fost freeventà in graiurile románefti. Cf. si. vrat(b)nica > 'vrahnifá > vranifà, si. *smrad(b) nica > mrahni\á> mranifà, Dragnea > Drahnea, si. piv(b)nica > pivnifá, pihnifá. (Vezi CL, Vili, 1963, nr. 2, p. 297).
     Explicarea hidronimului Blahnija din numele etnie vlah nu poate fi sus^inutà cu ajutorul foneticii. VI- slav nu devine bl-, iar h urmat de sufixul -(b)-n se palatalizeazà in i. De altfel, de la nume etnice nu se formeayà derivate cu sufixul -6n-, ci cu sufixul -bsk-: vlach +-bskyjb > vla{(b)skyjb > bulg. sirb. vlaSki, fem. vlafka (cf. numele judefului Flajeo).
      8	Marele diefionar geografie al Romàniei, voi. I, p. 468, s.v. Blahnifa.
      9	Reinik mesta, Beograd, 1925, partea I, p. 246, partea II, p. 370.
     10	Privitor la functiunea sufixului -hCb de a substantiva adjective a se vedea Franz Miklosicb, Die Bildung der slavischen Personen- und Ortsnamen, Heidelberg, 1927, p. 209 [93].