LERMONTOV ÏN LUMINA CONTEMPORANF.ITÀTII
163
un amplu monolog liric, Boierul Or$a e un poem epico-dramatic, cu ecouri evidente din Poltava ; aici tema inchisorii §i spovedania celui inchis joacà doar un rol subsidiar. Subiectul e destul de complicat. Boierul Or§a, un favorii al tarului groaznic, ìi cere acestuia permisiunca sa se retragà la mo§ia sa situata undeva lingà granita Lituaniei. Tràie§te acolo o viatà de sihastru, luminata doar de societatea tinerei §i frumoasei sale ilice. ìntr-o noapte de insomnie, un rob, chemat de boier sà-i povesteascà un basm, insinueazà cà fata s-ar afla in nelegiuite legàturi de dragoste cu un tìnàr. Bàtrinul ii surprinde — pe fata
0	inchide in camera, iar cheia o aruncà in Nipru, pe tinàr, un orfan crescut la curtea boiereascà §i dat apoi la mànàstire, il ferecà in lanturi pentru a fi judecat. Spovedania de altàdatà se incadreazà apoi ca un simplu episod in desfà§urarea epica, sub forma ràspunsului pe care tinàrul vinovat il dà staretului la judecatà. Actiunea insà nu se opre§te aici, ci continua pentru a culmina in tablouri macabre. Detinutul fuge, pentru a reapare ca osta§ al oastei lituaniene, care calca pàmintul rusesc. Boierul Or§a luptà ca un leu in fruntea micii sale o§tiri, inconjurat de du§mani este totu§i ràpus, insà nu fàrà a-1 reintilni, inainte de a-§i da duhul, pc acela care-a ràpit cinstea fiicei sale. Tinàrul il implorà sà-i destàinuie unde
1	se aflà iubita, spunind cà s-a inrolat in o§tirea lituanianà numai pentru a o putea salva. Consecvent pinà la capàt in cruzimea lui implacabilà, bàtrinul comunicà celuilalt unde e ascunsà fata. Poemul se termina cu un episod care parcà anuntà anticipativ motivul baudelairian al le§ului. Ìn camera unde gustase altàdatà deliciile dragostei, eroul gàse§te doar un scbelet inve§-mintat :
                         Ciolane albe in morman,
                         Si-un craniu orb zàcind sàrman,
                         Cu un zimbet vefnic gol fi mut,
                           In fafa lui el a vàzut.
                            Ìi pàru-i lung ce-obrajii dalbi, mpodobea fi umeri albi,
                           Era lipit de cite-un os...
                           ¡yi-acolo unde-afa duios Bàtuse inima cu foc De dragoste farà noroc,
                         Flàmind, ca pe un pustiu meleag,
                          Un vierme bijbiia pribeag !
                          Deci iatà tot ce-avut-am drag !...
    Nemultumit fi de aceastà variantà, Lermontov se intoarce — semnifi-cativ — la prima, revenind la un cadru exotic, dar nu la cel spaniol, cunoscut doar din surse livre§ti, ci la unul familiar, Caucazul. Totodatà forma poetului redevine liricà. Mai trebuie adàogat cà intre timp tema inchisorii se ìmplinise §i ca o temà proprie a poetului, càci ajunsese §i el — in imprejuràri cunoscute — detinut. In Captivul §i mai ales in Vecinul (ambele din 1837) durerea celui « smuls » din viatà se revarsà in acorduri impresionante :
                        Cind rofu-amurgul face aici popas !yi printre gratii tristul bun ràmas Mi-1 fluturà, pierind apoi de-odatà,
                        §i cind stràjerul nostru-a adormit Pe arma lui cu rece zàngànit,
                                Yisind la viafa-i vecbe, de-altàdatà,