370
CRITICA
in traducere, toatà ideea este deformati fi minimalizatà :
TaK nporuaÜTC >Ke, cBHTbie, MOH noioion BaM, (J>aHTa3cpbi,
Hto b BOJiHax HCKajiH necmi, ynpaBJiflJiH	xopom. . -
Epitetul tjiainnujcpu « visitori» are o nuanci peiorativi in limba rusà, iar epitetul cMmue « sfingi» denatureazà sensul originalului.
      Citeva denaturàri de sens se gàsesc fi in traducerea Luceafárului. Partea« cosmica» a poe-mului incepe impulsiv, prin pornirea Luceafárului, realizatà pe planul limbii prin imbinarea timpurilor verbale : perfectul simplu, imperfectul, iar dupà aceea prezentul. Este un exemplu de rarà maestrie artistici, cu atit mai mult cu cit in limba romàna nu existà verbe incoative :
Pomi luceafàrul. Crefteau In cer a lui aripe,
§i cài de mii de ani treceau In tot atitea clipe.
in traducere, aceastà imagine de o mare importan^ pèntru poem, apare staticà:
                                       PacKimyB tchh McpHbix Kpbui, fio rojiySoii: sopore,
                                           JIctht Hy^atfeop cpeflb CBeran B ne^ajiM 11 TpeBore.
     Poemul se termina cu strofa :
Tr&ind in cercul vostra strimi Norocul và petrece,
G eu in lumea mea mi simt Nemuritor fi rece.
     Cuvintele in cercul vostru strimi caracterizeazà lumea màrginità, in antitezà cu lumea Luceafárului. Aceastà antitezà constituie o concluzie a poemului, care lipse§te din traducere. Traducàtorii se apropie de interpretarea datà strofei de C. Dobrogeanu-Gherea, care consi-pera cà Luceafàrul invidiazà « norocul» lui Càtàlin 1.
                                    ^Chbhtc, paAOCTH nomai,
                                                 JXo flHa HcneftTe c*jacri>e.
                                       A mhc iiaaeKH ey>K/iCHbi
                                              BeCCMCPTbC h Scccrpacrbe.
      Atit prin propor {iile sale (este cea mai completa traducere din Eminescu), cit $i prin realizarea sa artisticà, volumul de traduceri rusegti aduce o contribuye insemnatà la cunoajterea peste hotare a Luceafárului poeziei noastre.
OLEG BLAGOVESCENSCHI
     BONIU ST. ANGHELOV, CiepeMennuifu na Ilaucuü, I—II, Sofia, 1963 — 1964, 207; 232 p.
     Printre cercetàtorii care au publicat in ultimul timp lucràri urmàrite cu mult Ínteres atit de istorici, cit fi de istoricii literari din fàrile balcanice, de la noi ca fi din alte {Sri, numele lui B. Anghelov este bine cunoscut. Cercetàrile sale asupra lui Sofronie de Yraja, Spiridon de la Rila, Paisie de la Hilandar, ca fi asupra vechilor literaturi rusà, bulgara fi sirbà, au adus contribuii de incontestabilà valoare. Pe aceastà linie se inscrie fi ultima sa lucrare, Con-temporanii lui Paisie care de asemenea va interesa cercuri ftiinjifice mai largi.
      Cele douà volume ale lui B. Anghelov prezentate aici vin sà umple un gol in istoria litera-turii bulgare. ìn lectiile publícate in 1933, dupà moartea sa (1927), Boian Penev, unul din marii istorici literari bulgari, afirma cà secolele al XVII-lea fi al XVIlI-lea reprezintà perioade foarte pu{in studiate in istoria acestei literaturi. Defi cercetàrile fàcute de atunci incoace, fi mai ales dupà 9 Septembrie 1944, au avut ca obiect fi aceastà epocà, eie s-au limitat in special la stu-dierea unor figuri centrale ca Paisie de la Hilandar, Sofronie de Vra{a f.a., ceea ce nu epuizeazà insà problema. Afa cum remarca pe bunà dreptate B. Anghelov, opera acestor mari personali-tà(i va putea fi apreciatà ìn adevàrata ei màsurà ninnai atunci cind va fi raportatà la cultura bulgarà din aceastà vreme, priviti in toate aspectele ei. Mai mult, aprecierea lui Paisie ca istorie al poporului sàu trebuie fàcuti tinind seama fi de nivelul la care ajunsese ¡storiografia la popoa-rele vecine — sirbi, greci, romàni, de influcnjele reciproce etc.
     *	C. Dobrogeanu.Gherei, Eminescu, In Sluiìii critice, voi. Il, ESPLA, 1956, p. 57.