396
CRONICA
Flora. In sfirfit, acad. E. Petrovici s-a oprit asupra rezultatelor de pina acum fi asupra insemnà-tàjii pe care o prezintà cercetarea in continuare a dialectelor romànefti sud-dunàrene, atragind totodatà atendía cà aceastà sarcinà are un caracter presant, dat fiind stadiul avansat de bilingvism la care se aflà actualmente purtàtorii lor, precum fi continua impràftiere a acestora.
      in comunicarea prof. D. M a c r e a, Atlase lingvistice romànefti regionale, s-a fàcut o prezen-tare succinta a iVou/ui atlas lingvistic román (pe regiuni), proiectat sà aparà in 7 volume, dupà provinciile istorice ale {àrii : Oltenia, Muntenia fi Dobrogea, Moldova fi Bucovina, Transilvaniay Crifana, Maramuref, Banal. Un al 8-lea volum va reflecta dialectele romànefti din Península Balcanica : aromàn, meglenoromàn fi istroromán. Numárul localitàjilor in care se vor face ánchete se ridicà la peste o mie. NALR a fost conceput ca o completare fi aprofundare a ALR in ceea ce privefte chestionarul, localitàvile studiate fi metodele de anchetà. Elaborat la 60 de ani dupà Atlasul lui G. Weigand fi la 30 de ani dupà ALR I fi II, noul atlas va pune in valoare intreaga experienVà acuinulatà in aceastà privinVà la noi fi in stràinàtate.
      Subliniind faza nouà in care a intrat studierea elementelor slave din limba romana gravie publicàrii Atlasului lingvistic román, G. M i h à i 1 à fi-a inceput comunicarea, intitulatà Elemente slave in graiurile dacoromàne 1, prin atragerea atenviei asupra materialului extrem de bogat pe care il cuprind hàrVile acestuia pentru caracterizarea diverselor straturi lexicale ale limbii romàne in genere — in primul rind pentru elementóle moftenite din latinà — fi pentru studierea elementelor slave din limba romàna — in particular. De la aparivia primului volum al ALR, datele lui au fost interpretate din punct de vedere al relaViilor slavo-romàne intr-o serie de lucràri ale lingvi-ftilor romàni fi stràini 2. Dupà ce a aràtat care sint cele trei epoci de pàtrundere a elementelor sud-slave orale in limba romànà (prima — aprox. intre sec. al VI-lea fi sfirfitul sec. al XI-lea — inceputul sec. al XII-lea; a doua — imprumuturile mai noi din bulgarà, in Muntenia fi Oltenia, incepind cu sec. al XII-lea, precum fi, tot incepind din sec. al XII-lea, primele imprumuturi din ucraineanà; a treia — incepind din sec. al XV-lea, in Bauat fi regiunile invecinate, imprumuturi populare din sirbocroatà), autorul s-a oprit pe larg asupra unor ches ti uni de metodà in ceea ce privefte interpretarea actualelor izoglose ale acestor imprumuturi. Majoritatea cuvin-telor apar{inind celui mai vechi strat lexical slav, a arátat G. Mihàilà, sint ràspindite pe intreg sau aproape pe intreg teritoriul limbii romàne. In continuare, autorul a citat fi a comentat un mare numàr de exemple din ALR fi ALRM 3. G. Mihàilà a trecut apoi la imprumuturile din ucraineanà fi din sirbocroatà oglindite in ALR fi ALRM, organizindu-le, de asemenea, in grupuri tematico fi insoVindu-le de comentarii, mai cu seamà in legàturà cu stratificarea lor in timp, pe baza configuraViei actúale a ariilor de ràspindire fi, bineinVeles, cu luarea in consideraVie a partieu-laritàvilor lor fonetice, gramaticale fi semantice. ìn comunicare s-a atras apoi atenVia asupra necesitàvii de a se corobora izoglosele apelativelor de origine slavà din limba romànà cu cele ale toponimicelor slave de pe teritoriul dacoromàn. Utilitatea cercetàrii in continuare, pe bazà làrgità, a tu turo r acestor probleme, pentru istoria fi dialectología limbii romàne, pentru stabilirea etimologici cuvintelor romànefti de diverse origini fi pentru studiul« vieVii» pe teren a voca-bularului limbii romàne, a incheiat G. Mihàilà, este astfel evidentà pentru oricine.
    Matilda Caragiu-MarioVeanu a susVinut in continuare comunicarea Din fonologia istoricà a aromànei (Silabele deschise). Dupà pàrerea autoarei, in romàna comunà silabele erau intotdeauna deschise. Faptul cà aromàna, spre deosebire de celelalte dialecte, a conservai silabele deschise, se explicà prin caracterul ei in genere mai conservator. mai arhaic. Cit despre existenVa silabelor descliise in romàna comunà — a incheiat M. Caragiu-MarioVeanu — ea este rezultatul unei evoluii interne.
      In sfirfit, P. N e i e s c u (Cluj) a prezentat in comunicarea sa Cercetàri dialectale la romanii din sudul Dunàrii citeva observafii bazate pe studierea unora dintre aceste graiuri la faVa locului. Printre áltele. P. Neiescu a aràtat cà istroromàna nu este nici pe departe « in dezagregare», càci copiii o vorbesc foarte bine fi fàrà ezitàri, ei devenind bilingvi abia dupà ce urmeazà citeva clase la fcoala croata. Dacà istroromàna nu ar avea sistemili ei bine conturat, regúlele ei gramaticale, copiii n-ar fi in stare s-o invece fi, in felul acesta, ea ar inceta sà mai constituie un mijloc de comunicare. Autorul a aràtat mai departe, pe baza unor ilustràri concludente, netemeinicia pàrerii cà istroromàna n-ar mai fi capabilà sà asimileze gramatical imprumuturile din alte limbi. Afadar, a spus P. Neiescu, multe afirmaVii fàcute in ultima vreme despre istroromànà vor trebui corectate.
      Referatul fi cele patru comunicàri in legàturà cu dialectología romàneascà s-au bucurat de o inaltà apreciere. Am reVinut, printre áltele, cuvintul acad. VI. Gheorghiev, care a spus cà Atlasul lingvistic román a constituit ìn multe privile un model fi pentru dialectologii din Bulgaria.
       *	Vexi LR, XIV (1965), nr. 1, p. 65-76.
       » Ve*» de ex., Rsl, VII (1963), p. 11-21, 23-51.
*	Vezi $i G. Mihàilà, Imprumuturi rechi sud-slam in limba romànà. Studiu lexico-scmanlic. Bucureftì, 1960,
 p. 17 f.u.