LERMONTOV IN LUMINA CONTEMPORANEITAJII
353
          Sa iubefti?... Dar pe cine?... Vremelnic n-are rost.
           lar vefnic, greu e sà gásefti iubire.
           Te uifi in suflet : nu e nici urina din ce-a fost §i totu-i mie, necaz fi fericire.
               Ce-s patimile ? Boala lor minunatá trece
          Càci mintea nu le dà prea mult ràgaz;
                Si cind te uiti ce-i viaja, cercetàtor fi rece,
          Vezi cá-i o glumà fàrà nici un haz.
                          (ín románefte de Al. Philippide)
    Din nou sfcntimentele poetului atesta inrudirea lui spiritualà §i tempe-ramentala cu Eminescu. ín conditili e in care de la viatà n-ai de afteptat nimic, moartea ìi apare firesc celui ales, ca o izbàvire, ca un somn, ca o contopire cu firea, singura salvatoare §i odibnitoare.
    Generatii §i generatii de tineri ru§i au declamat §i au intonat dupà Ler-montov:
          Imi port pustiu prin noapte pasul meu Pe drumul cu pietrif lucind la stele.
         S-apleacà peste lume Dumnezeu ¡■»i stau de vorbà stelele-ntre eie.
                          (In romànefte de Al. Philippide)
    Poezia ne aminte§te indatà de Mai am un singur dor, ìnsà copacul preferat nu mai e teiul, ci stejarul. Ca §i Eminescu, Lermontov ar vrea sà adoarmà pe veci in mijlocul naturii, dar cu un altfel de somn, nu cu« somnul greu al mor« mìntului», ci:
                          Sà dorm in veci fi totufi pieptul meu Sà fie incà plin de vlaga vie §i sà se-nalfe ràsuflind mereu.
                          §i zi fi noapte-auzul sà-mi dezmierde
          Un cintec de iubire lin fi clar
                            iji sà fofneascà-ntr-una, vefnic verde,
           Deasupra fruii {ii mele un stejar.
    Pe marginea acestui strigàt de desnàdejde al poetului rebel sint posibile §i alte apropieri sugestive. Tema mortii, inchipuità ca o contopire cu natura, o gàsim §i la Pu§kin, ìnsà la marele predecesor predominà tonurile majorei
         Defi un mort nu ftie unde Va putrezi sub bulgàri reci,
         Af vrea cind bezna m-o pàtrunde ín Jara mea sà dorm pe veci.
                        Lingà mormìnt sà-mi dànfuiascà Avintul tinerelor viefi §i firea cairn sà stràlucsascà Vàdind eterne frumusefi.
                               (In romànefte de George Lesnea)
    Pu§kin ni-1 aminteste pe Coijbuc :
          Cit de frumoasà te-ai gàtit,
          Naturà, tu ! Ca o verginà Cu umblet. drag, cu chip iubit !
                           Af vrea sà pling de fericit Cà simt suflarea ta divinà Cà pot sà vàd ce-ai plàsmuit !