BIBLIOGRAFIE
359
      Astfel, pentru a ¡lustra îmbogà|irea lexicului prin inventarea cuvintelor, sînt invocate exemplele zaï, Koàax, coiuncu3M, ueüAOH (§ 45, Neologismele, p. 69), toate cuvinte de împru-mut. Eie nu fi-au fâcut deci aparifia în voeabularul rus grafie aplicàrii procedeului amintit, ci au pâtruns ca unitati lexicale constituite ca atare in limbile din care s-a efcctuat imprumutul.
      în § 58, pornindu-se de la o premisâ justâ, fi anume câ « spre deosebire de proverbe, zicâ-torile nu exprimà o judecata compietà » (p. 84), se ajunge, pare-se, la o concluzie arbitrari : « Dacâ judecata este exprimatâ complet, se obline un proverb» (p. 85). Làsîndu-se însâ la voia vorbitorului posibilitatea de a completa judecata de exprimât prin adâugarea de noi cuvinte
—	cum se procedeazâ eu a&ko, în exemplul «MyHOTMH pyKawt >Kap 3arpe6aTb» (ibid.) — se neagà însufi caracterul frazeologic al proverbelor, care rezidâ în stabilitatea structurii lor.
      Asurzirea e considerata o specie de asimilare a consoanelor (p. 150), dar nu se atrage atcnfia cà fenomenul se produce numai in fa|a unei consoane surde, pierderea vibratici laringale în pozifie finalà (v. § 109) fiind un fenomen independent, défi eu rezultat identic.
      în materie de « Ortoepie», nu gàsim explicafia variatiei simbolurilor grafi ce folosite în transcriere, în comparatie cu « Fonetica». Afa, varianta consoanei j este redatâ prin j (cf. j3My — de fapt iueM ÿ — p. 154) fi ù (cf. nelp'üi, p. 162).
      Dintre capitolele de « Morfologie», ne vom opri mai întîi asupra adjectivului.
      Printre exemplele de adjective de relatie de la p. 250 figureazà, sub pet. 7, fi oôufUtne.ib-Huü « comunicativ, sociabil», défi la p. 263 se dau formele de comparativ aie aceluiafi cuvint (sub pet. 2).
      « Adjectivele de relafie pot avea constructii sinonime identice (cursivul nostru. — S.V.) ca sens eu cuvîntul de la care s-au format. . .» (p. 252), probabil în loc de « ... apropiate ca sens. . .» (v. A. N. Gvozdev, Ouepxu no cmujiucmuKe pycCKOia MbiKa, Moscova, 1955, p. 158 fi urm.).
      Declinarea adjectivelor de tipul cecmpuH (p. 268) dupa modelul substantivelor la genitiv fi dativ (respectiv cecmpuna, cecmpuny, în loc de ceanpuuozo, cecmpunoMy) este învechitâ fi iefitâ aproape din uz (v. CoepeMCHuuù pyccKUÜ H3UK, II, sub redaefia prof. E. M. Galkina-Fedorak, Moscova, 1964, p. 88—89).
      Adjectivele provenite din împrumuturi « ifi modifica intotdeauna forma dupa modelul existent. .. lilas — auaosuü, orange — opanitcesuù » (p. 269). Régula ramine valabilâ, în pofida celor cîteva exceptii : 6eMC, ôopdo, xoku f.a. (v. mai amanunfit A. N. M o 1 o t k o v, Ecmb au e pyccKOM h.îukù KameiopuH Heu3MenneMbix npu.iaiame.niibix ? în « Bonpocw H3biK03Hannn», 1960, nr. 6).
      Alte observatii privitoare la capitolele de gramaticâ. Nu e întrutotul adevârat cà « redac-torii dictionarelor explicative socotesc verbele de aspect diferit drept unitati lexicale distincte» (p. 317). Bunâoarà, în cunoscutul dic|ionar al lui S. I. Ojegov verbele perechi figureazâ în arti-colul aceluiafi cuvînt-titlu.
      Ar fi trebuit, poate, explicat de ce cuvîntul xopouto se incadreazâ în procedeul morfologo-sintactic de formare a adverbelor, în timp ce, mai jos, KpenKO, Kpacueo, nopaiume.ibiio, eu forma fi structura identica, ilustreazâ procedeul pur morfologie (p. 384).
      Despre cuvintele ajutâtoare se spune câ « nu posedâ valori lexicale fi gramaticale, eie fiind doar purtâtoare aie valorilor gramaticale» (p. 405), iar în § 312 (« Copula fi tipurile ci») se mentioneazâ câ « valorile gramaticale aie cuvintelor ajutâtoare precumpânesc asupra celor lexicale» (p. 416). Ar fi fost, desigur, mai aproape de adevâr sâ se arate câ valorile lexicale fi gramaticale aie cuvintelor ajutâtoare nu pot fi în genere delimitate, cf., de altfel, § 302 (« Définira particulei»), unde citim : «Valorile lexicale aie acestor cuvinte (particulelor. — S.V.) coincid eu functiunile lor gramaticale, logice sau expresiv-stilistice» (p. 406).
      « Cuvintele-incidente n-au loc fix în propozifie» (p. 585). S-ar fi putut eventual nota câ pozifia lor depinde de faptul dacâ se refera la intreaga propozifie sau numai la una din partile ei (v. fi A. G. R u d n e v, CunmaKCUc ocaouchchhoio npeÔAOMceuuH, Moscova, 1959, p. 135 fi urm.).
      « Circumstantialele de timp, in topica obifnuitâ, pot sta înaintea sau în urma predicatului» (p. 595), în timp ce în cazul inversiunii « circumstantialele de timp stau dupa prédicat» (p. 597). Nu reiese totufi limpede în ce consta deosebirea.
      Paraielismele cu limba romàna au dat prilej autorilor sâ manifeste atitudine creatoare, eu atît mai meritorie, eu cît în majoritatea cazurilor, din lipsa unei solide tradifii în aceastâ directie, a fost necesarâ o adevâratâ muncâ de pionierat pentru elaborarea problemelor în spiritili metodei comparative de orientare tipologicâ. Dar nu numai atît. Asociatiile statornicite între datele celor douâ limbi, circumserierea fenomenului rusesc la coordonatele realitàtii ling-vistice românefti au avut darul sâ conféré cursului în discutie o netâ individualitate, eare-1 deosebefte de oricare alte manuale sau studii similare.
      Elementele de comparatie sìnt cuprinse, in generai, ìn note de subsol, mai rar în text (cf. de exemplu p. 92), stabilind analogii cu limba romana, sesizind deosebiri de interpretare sau