164
MIHAI NO VICO V
                               Mi-e inima de lacrimi plinà,
                       Cà-n ea s-au ingropat mereu Ai mei, ?i-o sa mà-ngrop ji eu !
                        0	mare e, dar mare lillà —
                       Natura, in mormintul meu,
                         E totul cald, cà e luminà !
    Lermontov insà e tot atit de melancolic ca §i Eminescu:
                        Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci inaiate,
                        M-or troeni cu drag
                             Aduceri aminte.
                         Luceferi, ce rasar
                             Din umbrà de cetini Fiindu-mi prieteni,
                        0	sa-mi zimbeascà iar.
                           Va geme de patemi Al m&rii aspra cint...
                        Ci eu voi fi pamint
ìn singuràtate-mi.
    Gherea il numea pe Co§buc poet clasic. De bunà seamà, aprecierea nu poate fi interpretata in scnsul cà prin poezia lui Co§buc se realiza un fel de reinviere a clasicismului in literatura romàna. Dar pe Co§buc il apropie totu§i de clasicism seninàtatea, aspiratia càtre sublimul statuar, càtre lini§tea §i bucuria idilicà, ceea ce gàsim — partial, ca §i la Co§buc de altfel — §i la Pu§kin. Romantic in substantà, Pu§kin datora incà destul de mult clasicismului, §i in primul rind seninàtatea, setea de frumusete consacratà, impàcatà cu ea insà§i. Romanticii sint insà intotdeauna turburati §i turburàtori, intotdeauna neliniftiti §i fràmin-taji, niciodatà impàcati cu realitatea. A§a a fost Lermontov, a§a a fost Eminescu. Orice interpretare a lui Lermontov altfel decit ca a unui poet prin excelentà romantic e sortità e§ecului, pentru cà il condamnà pe cercetàtor la neintelegere. Pinà §i atunci cind glorificà misiunea cetàteneascà a poeziei, autorul Demonului ràmine fidel viziunii romantice. In Poetul reminiscentele neoclasicismului sint incà identificabile. Dispretul fatà de « bàtrìna lumea noastrà», ce « se dà cu suliman / ca sà-§i acopere zbirceala» §i in mijlocul càreia poetul i§i pierde menirea, e agresiv-romantic, insà evocarea rolului glorios de altàdatà al poetului aminte§te de stihurile dàltuite ale decembri§tilor.
                         Odinioara ritmul vinjo9 al vorbei tale
                               Putea la lupta pe ostaci sà-i miie;
                        Poporu-avea nevoie de el ca de pocale La mese, ?i la ruga de tàmiie.
                         §i versul tàu in lume, duh sfint peste to{i vecii,
                  ì si ràspindea inalta lui solie	.
                        Cum clopotul, pe vremuri, suna in turnul Vecii §i la restrifte fi la bucurie.
                                   (in románente de Al. Philippide)
    Dar tonul atit de bàrbàtesc al acestor evocàri indatà parcà se anihileazà de indoiala formulatà ìn continuare. Poetul nu §tie, nu vede cum aceastà tra-ditie, cu care ar vrea sà se identifice, ar putea fi resuscitatà:
                         Te vei trezi tu oare, profet batjocorit?
                              Vei scoate tu vreodatà la luminà
                        Din teaca lui de aur pumnalul-acoperit De jalnica dispretului ruginà?