384
CRITICA
analiza grafica a tipáriturilor de la Cetinje fi de la Tirgovifte, care arata cà Macarie de la Cetinje este identic cu cel de la Tirgovifte fi Hilandar l.
     O parere cu totul nouà emite D. Medakovié in privinfa lui Dimitrie Ljubavié care a adus la Tirgovifte tipografia de la Goraid. Pornind de la deosebirile constatate in executarea tehnicà a Apostolului de la Deóani fi a Apostolului din 1547 de la Tirgovifte, in care este menzionai logo-fátul Dimitrie ca nepot al lui Boiidar Vukovié de la Venezia, cu colaboratorii sai Oprea fi Petru,
D.	Medakovié conclùde cà avem de-a face cu doi tipografi purtind numele de Dimitrie. Logofàtul Dimitrie de la Tirgovifte ar fi, potrivit ipotezci lui D. Medakovic, tatàl lui Radi&a Dmitrovic, care tiparefte Evangheliarul de la Belgrad in 1552 fi care, in acest caz, ar fi nepot de frate lui Boiidar Vukovié. Radica are ca asociat pe Mardarie de la MrkSina Crkva (din Muntenegru, care a tipàrit Triodul din 1556, cu ajutorul preotului Jivko fi al diacului Radu. Románul Radu a putut sà colaboreze la tipàrirea Evangheliarului de la Belgrad, fapt care ar constituí un indiciu cà Radica Dmitrovié a avut relajii cu fara Romàneascà (p. 56).
     Noile date folosite de D. Medakovié fi sugestiile lui in aceastà chestiune sint de naturà sà ducà la reconsiderarea pàrerilor istoriografiei romàne in aceastà priviti ^ a 2.
      In alt paragraf, consacrat tehnicii tiparului (p. 62—84), autorul se referà pe scurt la activi-tatea lui loan de la Athos, tipograf sirb care tipàrefte la Tirgovifte un Triod, din poruñea so(iei lui Matei Basarab.
      Capitolul III, privind Ornaméntele, inifialele fi ilustrábale tipáriturilor sirbefti, constituie, de fapt, o problema centralà a studiului lui D. Medakovié, contribuya nouà pe care o aduce el in cercetarea istoriei tiparului (p. 85—171). Aici autorul constata influentele intre càrdie tipàrite fi cele scrise de minà, intre acestea fi càrfile Renafterii italiene, precum fi influenza tipáriturilor de la Cetinje fi Venezia asupra tipáriturilor sirbefti fi romànefti.
      Aspectele acestei probleme sint adincite in capitolul urmàtor, consacrat Influenti lipàri-turilor sirbefti asupra celor stràine (p. 172 — 188). Raporturile sirbo-romane ocupà aici locul de frunte. Printre áltele, este analizatà problema raporturilor dintre tipàriturile de la Cetinje,Tirgovifte fi Goraid. Analizind elementcle executàrii tehnice, D. Medakovié conchide cà asemànarea dintre tipàriturile de la Tirgovifte fi Goraid nu poate fi explicatà prin influenza Tirgoviftei, in ciuda prioritàri ei cronologice cu 11 ani. Asemànàrile se explicà prin modul común de inspirare. Eie s-ar mai putea datora faptului cà s-ar fi putut ca vreunul dintre cei opt mefteri de la Cetinje ai lui Macarie sà fi ajuns fi sà fi lucrat la Goraid, dupà cum el insufi a ajuns la Tirgovifte.
      Analiza in continuare (in cap. IV) a elementelor executàrii tehnice, studiate in literatura de specialitate pentru intiia oarà de D. Medokovié, atcstà iaràfi influentele reciproce sirbo-romàne in tipar. Se constatà cà Psaltirea de la Goraid fi Molitvenicul de la Tirgovifte sint execu-tate cu matritele lui D. Ljubavié.
     Triodul din 1550 prezintà in execujie influentà sirbà; tipàriturile lui Boiidar Vukovié de la Venezia au influenzai tipàriturile romànefti, inclusiv pe acelea ale diaconului Coresi (p. 176—177). Ilustra(iile fi ornaméntele Zbornicului din 1580 constituie doar o variantà a ilus-tratiilor lui Boiidar Vukovié, dupà cum, de aseinenea, se observà aci fi influenza Triodului tipàrit de ijtefan din Shkodra, la Venetia. in 1561.
      Asemenea influente sint vizibile fi in cazul unor tipàrituri descoperite in timpul din urinà, a càror semnalare poate prezenta Ínteres pentru specialiftii romàni. Un Liturghier al lui Coresi, din 1588, descoperit de D. Medakovié la Zagreb, prezintà elemente de influentà a tipáriturilor lui Boiidar Vukovié. Un Tetraevangheliar de redacte romàno-bulgaro-slavà descoperit in locali-tatea Matute din Slavonia prezintà, la rindul sàu, elemente decorative, provenite de la tipàriturile lui Macarie, avind totodatàasemànàricuLilurg/iieru/din 1508 fi cu Psaltirea de la Goraid din 1521.
     Toate aceste fapte due pe autor la concluzia cà Macarie a introdus in tiparul románese elemente decorative ale manuscriselor sirbefti. In ornamentatii, insà, se observà fi elemente noi, care se explicà prin faptul cà gravorii care lucreazà in tipar sint de obicei romàni (Ursu, Vlaicu, Petru f.a.).
      Aria de influentà a tiparului sirbesc este foarte largà. in studiul sàu, D. Medakovié aratà influentà tipáriturilor sirbefti asupra tiparului din Rusia fi Grecia, precum fi influentà lui indi-rectà asupra tiparului bulgàresc. Aceastà influentà dispare definitiv abia in sec. al XVII-lea, o datà cu decàderea artei sirbe.
     ín partea a V-a a studiului este dat un catalog al vechilor tipàrituri folosite la elabo-rarea studiului, cu o serie de date utile asupra acestora.
     Studiul lui D. Medakovié se incheie cu unele facsimile ale textelor studiate, un rezumat in limba germanà fi un indice toponomastic, iconografie fi de tipàrituri sirbefti (p. 249—275).
S.	IANCOVICI
       1 0 gravurà iu lemn de la Hilandar este identificatS, cu alt prilej, de D. Medakovic, ca fiind tot a lui Macarie («36ophhk paflOBa CAH. BH3aHT0Ji0mKH HHcrirryT», voi. 4, 1956, p. 196).
       *	Vezi C. C. Gi ure 3 cu. Istoria Romànilor, voi. II, ed. II, p. 613; Istoria Romaniei, voi. II, Bucnre?ti, Ed. Academiei, 1962, p. 678 — 684.