SLAVA ÇI BALTICA
291
 asupra asemànàrilor izbitoare existente in fonetica, morfologia, sintaxa, derivarea fi lexicul limbilor balto-slave, asemànàri relevate in ultima vreme de multi învâ^a\i. Acad. VI. Gheorghiev arata cà, cu excepta ramurii indo-iraniene, nu mai gàsim alte grupuri indo-europene care sà aibà intre eie atîtea tràsàturi comune. Spre deosebire de teza lui T. Lehr-Splawiñski, dupa care perioada comunitari lingvistice balto-slave ar fi cuprins numai vreo 5—6 secóle *, savantul bulgar este de parere cà aceastà epoca a durât mai mult: un mileniu intreg 2. Unitatea lingvisticà balto-slavà s-ar fi scindât cu mult mai tìrziu decit unitatea indo-iraniana.
     Argumentìnd ipoteza cu privire la comunitatea lingvisticà balto-slavà, VI. Gheorghiev combate teza lui A. Meillet, K. Büga fi A. Seim, dupà care inovafiile specifice celor doua grupuri de limbi s-ar fi ivit independent fi ar fi évoluât paralel.
      § 9. Teza cu privire la unitatea lingvisticà balto-slavâ este susfinutà, cu argumente noi, de J. Otrçbski 3. Deosebit de importante sìnt indicabile autorului in legàturà cu ràspindirea teritorialà a unor fenomene lingvistice proprii celor douà grupuri de limbi 4.
     Relevînd incà din 1954 cà problema raporturilor lingvistice balto-slave este nerezolvatà, J. Otrçbski precizeazà cà, in prezent, ipoteza dupà care asemânârile dintre slava fi baltica provin dintr-o epocà de comunitate a celor douá idiomuri este cu mult mai plauzihilà decit ipoteza dezvoltàrii lor paralele din doua dialecte indo-europene indeaproape inrudite, dar totufi diverse. Càci istoria limbilor indo-europene nu ne oferà nici un exemplu din care sà reiasà cà douà idiomuri, diferite la origine, pot sà ajungà cu timpul, in urma evolu^ei paralele, la asemànàri afa de mari, cum sìnt cele dintre slavà fi balticà. J. Otrçbski demonstrase, tot in 1954, j ustetea tezei cu privire la unitatea balto-slavà, folosind ca argumente mai ales analiza acelor fenomene fi fapte care, dupà alti invaiaci, ar pàrea cà o contrazic. Dupà pàrerea lingvis-tului polon, pe la ìnceputul primului mileniu ì.e.n. slavii fi baljii vorbeau o singurà limbà. Cìt privefte deosebirile existente astàzi in structura limbilor balto-slave, acestea sìnt de datà recenta. Sarcina cercetàrilor viitoare constà in a stabili in care parte a Europei de Est s-a produs scindarea unitàri balto-slave.
      J. Otrçbski aratà cà nu existà nici o particularitate care sà contrazicà teza despre unitatea initiais a idiomurilor balto-slave, adicà a originai lor dintr-o singurà limbà. De pildà, din analiza lexicului se poate constata cà in balto-slavà existà numeroase elemente comune care se declina fi se conjugà la fel. Rezultà deci cà ipoteza lui A. Meillet, J. Endzelin f.a., dupà care, initial, grupul baltic a évoluât independent de cel slav, nu este probantà.
     Dupà pàrerea lingvistului polon, problema relatiilor balto-slave presupune nu numai confruntarea limbii slave comune cu lituana, ci fi analiza fenomenelor teritoriale apàrute mai tìrziu, ca urmare a expansiunii triburilor finice. Infìltrarea acestora a avut drept rezultat sciziunea grupului baltic in ramina esticà (lituana fi letona) fi vesticà (vechea prusianà). Ìntre cele douà subgrupuri poate fi mentionatà existera a numeroase deosebiri; cf., pe de o parte, v. prus. tirtis «al treilea », usls « al faselea», newinls « al nouàlea», iar pe de alta, lit. trècias, SgStas, devintas fi let. IreSs, sests, devìts.
     în aceastà perioadà, in slavà deosebirile dialectale erau neinsemnate. Apar acum inovatii importante, comune numai grupului slav fi subgrupului baltic de vest. Putem cita aici fórmele unor pronume cas v. prus. mais, tuais, stvais fi v.sl. au-h, tsoh, cboh, dar lit. mânas, tâvas, sàvas fi let. mans, tavs, savs; la fel, gen. fi dat. pl.: v. prus. noùson, noàma(n)s: v.sl. Hack, immi, dar lit. mOsu, mùms, let. mûsu, mums etc. Dupà disparita triburilor finice, slavii vin din nou in contact cu ramura balticà de est. Dintre inovatiile produse acum, J. Otrçbski
                                                            *
citeazà gen. sg. in -à la temele in-o- (cf. v.sl. ¡¡A'k'id < Vklkà, lit. vilko, let. vilka) fi dat. sg. masc. fi n. al pronumelor cu terminala -mài (in v. prus. -smói) : v. al. to,wo\", lit. támui, tám, let. tam (v. prus. stesmu).
     Existà apoi fenomene, pe care limbile slave le au in comun numai cu letona fi vechea prusianà. Astfel, in aceste idiomuri intonaca circumflexà are caracter descendent, iar cea acutà ascendent. în schimb, in lituana raporturile stau invers: acolo intonaca circumflexà este ascen-dentà, iar cea acutà descendentà. De asemenea, in slavà, letona fi veche prusianà *sj a dat
      1 Çi B. V. Homung susjine (IÌ3 npeducmopuu oópa3oeanu.H oóujec.iaesiHCKoeo H3biKoeo20 edunemea, Moscova, 1963, p. 94) cà perioada contactului slavilor cu bal(ii n-a fost de prea lunga durata.
      *	Çi an um e al III-lea. De altfel çi J. Rozwadowski considera cà limba balto-slavä comuni a existât in cel de-al 111-lea mileniu ì.e.n.
      •	Vezi C/iaeHHO-6aAmuùcKoe H3biKoeoe edunemeo, ìn « Bonpocbi H3biK03HaHHH», 1954, nr. 5, p. 27 — 42; ibidem, nr. 6, p. 28 — 46. Cf. çi comunicarea prezentatä de autor la cel de-al IV-lea Congres international al slaviçtilor: Rozuój tczajemnych stosunkóic miçdzy grupq jçzykouq baltyckq a slouianskq, în Z polskich studiów slau'istycznych, vol. I, p. 146—148 (Vezi çi recenzia semnata de E. Deboveanu çi E. Lintâ in Rsl, IV, p. 362). De fapt, ìn comunicare lingvistul polon rezumä çi completeazä unele dintre ideile expuse in studiul precedent.
      4 Fapt relevât çi de S. B. Bernstein (Onepx cpanHiwie.ibHOÜ zpiMMoniUKU caqôhhckux H3btK0e), de B. V. Hornung ( H3 npedbtcmopuu. . . ) çi de alji specialisti.
19*