EMINESCU IN LIMBA BULGARA
219
    Este cazul sá semnalám cá in perioada 1948—1960 au apárut in ziarele §i revístele bulgare ¡japte articole referitoare la poezia lui Emineseu, in afará de prezentarea operei sale ín articole ce priveau intreaga epocá ín care a tráit poetul. Cel mai frumos omagiu adus marelui nostru poet este insá culegerea: MnxaHJi EMHHecKy, M36pauu cmuxoee, publicatá la Sofia in 1963 in colectia « Cla-sicii literaturii universale», de Editura Narodna Kultura, íntr-un tiraj de 5000 exemplare. Au intrat aci 24 de poezii, intre caro Luceafárul (traducerea lui D. Panteleev, revázutá), Cálin (tradus de St. Bakárgiev), Scrisoarea I, Scri-soarea III, Inger ?i demon, Sonete, Cráiasa din povefti, Singurátate, Revedere, Pe lingáplopii fárá sot, Si dacá..., Sara pe deal, Dintre sute de catarge, Viata §.a. ín afará de cei citati, traducátorii sint: I. Stratiev, M. Grubeflieva, D. Simidov, D. Vasiliev, Hr. Radevski, Ivan Radoev, Radoi Ralin §i N. Indjov. Prefata este semnatá de M. Beniuc. Aceasta este cea mai completó culegere din poeziile lui Mihai Emineseu care a apárut in {ara veciná.
    Din cele de mai sus se vede ciar cá, mai ales dupá 1944, traducerüe din poezia románeascá §i in special din poezia lui Emineseu au format una din preocupárile de seamá ale poetilor bulgari. Totufi, chiar ínainte de aceastá datá, ín comparatie cu traducerile fácute in alte limbi, tálmácirile in limba bulgará nu sint putinc. Este apoi interesant de §tiut cá dacá Emineseu a fost tradus piná acum in 25 de limbi, traducerile fácute in limba bulgará se numárá printre primele. Cele dintii traduceri s-au fácut in limbile germaná (1881) §i apoi in limba italiana (1887). Urmeazá traducerile franceze §i ungure§ti, care incep in 1890, si se datoresc, in primul rind, unor poeti de pe teritoriul tárii noastre. índatá dupá aceasta urmeazá tálmácirile in limba bulgará. ín sf£r§it, in putine limbi avem atitea versiuni din Luceafárul ca ín limba bulgará
    Parcurgind tóate aceste tálmáciri, lectorul román care cunoa§te limba bulgará, sau cel bulgar, care 1-a putut citi pe Emineseu in original, nu poate sá nu constate cá in decursul timpului s-au dat traduceri din ce in ce mai bune. Nu rámine nici o indoialá asupra faptului cá astázi multe din poeziile lui Emi-nescu se bucurá de traduceri reu§ite. Bineinteles, trebuie sá tinem seamá aci de limítele« traducerii» unei poezii. Nu spunem un lucru nou, ci repetáin doar un adevár de care totusi unii se mai índoiesc. Poezia, adicá acel ansamblu de sentimente, imagini §i idei, imbrácate in formá artisticá .fi rédate prin sonori-tatea proprie unei anume limbi, prin ritmul melodic §i prin armonía particulará dintre continut §i sunet, elemente specifice unui anumit poet, reprezintá o creatie originalá ce nu se poate traduce decit cu greu. De fapt, ea se serie din nou, dupa ce traducátorul, care trebuie sá fie in primul rind poet §i sá cunoascá bine limba originalului, a inteles perfect intentia autorului §i o poate reda in forme cit mai apropíate de aceea a lui. Necunoa§terea limbii, versificarea unor « traduceri brute», nerespectarea formei, a prozodiei, a metrului original, flecare din aceste elemente indepárteazá traducerea de original. Pe de altá parte, si neglijarea ideii artistice, sacrificatá formei §i uneori rimei facUe, a fácut citeodatá ca poezia traducátorului sá spuná altceva decit originalul. Cu únele exceptii, primele traduceri in limba bulgará din poezia lui Emineseu au fost mai putin reufite prin faptul cá traducátorii — Karaiordanov, Markov §.a., de§i cuno§teau bine limba románá, nu erau ei in§i§i poeti in adeváratul inteles al cuvintului. Este interesant de observat apoi cá unii traducátori din vremea noastrá, de§i n-au cunoscut deloc sau cunosc prea putin limba románá, au reu^it sá dea traduceri bune.