BIBLIOGRAFIE
379
      Un amplu aparat çtiintific, alcàtuit din note çi comentarii, in genere foarte bine informate çi clar redactate, fac accesibil cititorului contemporan con^inutul textului originai. La alcàtuirea traducerii româneçti Virgil Cândea a foiosit manuscrisul Troiai (TponuKHH ciihcok), publicat pentru prima oarà in 1855 çi Etterov (SrrepoB ciihcok), publicat in 1910 çi 1958. Cele douà inanus-crise reprezintà materialul cel mai frecvent folosit de càtre cercetàtorii acestui monument literar al secolului al XV-lea. Întrucît insà textul originai al Càlàtoriei nu s-a pàstrat, cercetarea çi interpretarea unor pasaje intimpiná numeroase difìcultàti, dînd naçtere la ipoteze çi presupuneri care nu intotdeauna se pot susine cu argumente categorice çi trebuie gubliniat meritul traducà-torului roman in schifarea unui tablou complet al opiniilor, adesea contradictorii, emise atit de cercetàtorii ruçi çi sovietici cît çi de cei stràini. încercarea sa de a supune unei interpretàri personale únele fragmente çi locuri obscure din cuprinsul însemnàrilor, vâdeçte competen^à çi pers-picacitate. în aceastà ordine de idei relevàm tentativa de a elucida únele informaci etnografice neclare, ca în nota nr. 159 cu privire la ce ar putea insemna cuvîntul « inainomi», precum çi emiterea unor ipoteze noi, menite sà ducâ, printr-o aprofundare ulterioarà, la « identificarea unor località^ vizitate de Nikitin ». Verificarea çi argumentarea acestor ipoteze va face, dupà cum menjioneazá traducàtorul însuçi, « obiectul unei contribuai separate». 1
     Traducerea româneascâ cuprinde cele doua introducen din Letopisejul liovean (textul Etterov, secolul al XVI-lea çi în Hronograful din Undolsk, secolul al XVII-lea), introducen care, de obicei, lipsesc în édifia rusa a càlàtoriei 2. Virgil Cândea le-a inclus în edijia româneascâ, socotindu-le necesare in^elegerii modului în care« tetradele» lui Nikitin au ajuns sâ fie cunoscute atît în Rusia cît çi peste hotare.
      Din dorin^a de a conferì lucràrii un plus de atractivitate çi de a facilita urmàrirea etapelor càlàtoriei lui Afanasie Nikitin, traducàtorul introduce çi o serie de diviziuni («capitole») noi, precum çi o serie de alineate, care nu impieteazà eu nimic asupra textului rus.
      Confruntarea integralà çi amànun^ità a fotocopici manuscrisului rus Troi^ki, eu versiunea în rusa contemporanà çi eu textul traducerii româneçti duce la concluzia cà V. Cândea a reuçit sâ dea o traducere întru totul satisfàcàtoare, lipsitâ de abateri care a fi putut dâuna cursivi-tâ$ii çi fidelitâtii fa$à de textul original. în ansamblu, ea vàdeçte un cercetàtor competent al vechii culturi ruse. în consecin^à, cîteva observajii de amànunt care privesc atît textul traducerii, cît çi comentariile ce insólese acest text, nu scad cu nimic valoarea lucràrii lui V. Cândea.
     Dupà pàrerea noastrà, traducàtorul dà o interpretare prea liberà cuvîntului rus « PyKOflejrae ». Textul originalului « hhbi roH^ycTaHUbi rkx HMaioT a a yqaT hx BCHKOMy pyKOA^JibK) este tradus : « Unii gondustani îi iau pe aceçti (pui parassi) <paranteza tradu-càtorului> çi-i invada tot felul de lucràri » 3.
      Cuvîntul: pf<<o,vtukt (în limba rusà contemporanà pyKOAejiHe) 4 are de fapt înjelesul de : « muncà manualà» (lucru manual). Este un cuvînt compus prin alcàtuirea a douà ràdàcini, una substantivalà « pyna = mînà, çi una verbalà (de la verbul /jejiaTb = a face).
     Introducerea în text de càtre autor a cuvintelor «pui pàràsi^i», pentru copii pe care gondustanii îi foloseau la munci manuale nu ni se pare nici ea fericitâ, întrucît în limba românà cuvîntul «pui» aminteçte mai mult de pàsàri decît de oameni sau copii. De altfel, lipsind din textul original ele nu sînt folosite nici de autorii traducerii ruse çi engleze.
      O alta observare se impune çi în ceea ce priveçte modul în care este interprétât çi tradus cuvîntul HHHaK(óiÒeak) pe care traducàtorul il considerà a fi turcesc(?) în textul original gàsim: «Aa Ha mariKi> huhok OJiMa3i> BeJiHKbi (Ed. cit., p. 39). Deçi textul traducerii ruse 1 înso^eçte cuvîntul cu o apozi(ie care explicà no(iunea respectivà. « a Ha manne uiHiuaK — OipOMHUÜ aaMd3» (traducere rusà pag. 67), V. Cândea traduce :« lar pe càciulà avea ciceak, eu un diamant mare» (p. 54). în nota nr. 311, în partea rezervatà comentarii cuvîntului « óióèak» îl explicà astfel : èiceak (^HHan) Turc, çiçak = « coif», « cascà».
      De fapt cuvîntul « Hn'iaKb » — « IIlHinaK » defineçte în limba tàtarà no{iunea de floare •, fiind deci un cuvînt de origine tàtarà çi nu turcà cum este considérât de V. Cândea. Tradu-cîndu-1 prin sensul lui real (ciceak = floare) vom reda, poate, cu mai multà fidelitate intenta lui Nikitin de a sublinia forma deosebità pe care o avea pesemne ornamentaria de pe câciula
       1 Articolili publicat sub titlul Nome lies hypotheses sur le voyage d'A fonasse Niki tine en Inde au XV-e siècle in « Studia et acta Orientalia », IV, 1962, p. 235—246, reia a reste probleme. aducind unele completàri mai ales In ceea ce privefte cronologia cilàtoriei.
      *	Vezi Xo>«eHHe 3a TpH MopH AcfranacHH HHKUTHHa. M., 1960, (edifie in limbile slavonà, rusà, Hindustani fi cnglezà, insotità de reproducerea fotografica a manuscrisului Troijki).
      *	Afanasie Nikitin, Càlàtorie peste trei mdri, Bucurefti, Ed. §tiin(ifici, 1960, p. 42.
      4 PyKOAeJlHC =* muncà manualà. Vezi: 1) S. I. Ojegov, Ditflonarul limbii ruse, G.I.N.S., M., 1959, pag. 679; 2) Academia de §tiinje a U.R.S.S.. Dlcf ontrul limbii ruse, vol. III. G.I.N.S.M., 1955, p. 978.
       *	Textul traducerii in Umba englezi elimini cuvintul « Ciceak » —« and a helmet with a huge diamond on the top» (« un coif (turban) cu un diamant mare in virf»).
       *	In limba vorbiti de titani din R.S.S.A. In tàtari » Cireak, in limba popolatici titare din Dobrogea = fifek fiind vorba de trecerea lui « q» inani»). In turca contemporani aceeafi nojiune este redati prin cuvintul « cicek» (vezi (Dicfionarul rus-turc, sub redac^ia D. A. Magazanic fi M. S- Mihailov — O.G.I.Z.M., 1943, p. 310).