316
THEODOR HRISTEA
punem aici diferä de clasificärile care s-au dat pinä acum calcului lingvistic 1. în rezumat, exista, dupä pärerea noasträ, urmätoarele tipuri fundamentale de calc lingvistic:
     1.	Calc lexical (care poate fi de sens sau de structura).
      2.	Calc frazeologic (cu diverse subdiviziuni)
      3.	Calc lexico-frazeologic (combinat).
     4.	Calc gramatical (morfologie sau sintactic).
      Färä aceste precizäri de ordin teoretic, interpretarea corectä a faptelor pe care le vom discuta çi mai ales clasificarea lor sistematica ar fi eu neputinja. începem prezentarea materialului, pe care îl vom repartiza in urmätoarele capitole:
I.	CALCUR1 SEMANT ICE
      Sînt împrumuturi de sens care trebuie deosebite cu grijä de împrumuturile lexicale propriu-zise. Unii lingviçti, vorbind despre calcuri, nu includ printre eie çi pe cele semantice, ci le considera simple împrumuturi partiale 2.
     E clar însâ cä împrumuturile semantice sînt un anumit tip de cale lexical, care se opune, pe de o parte, calcului gramatical, iar pe de alta parte calcului frazeologic (despre care va fi vorba mai departe). Spre deosebire de împrumutul propriu-zis, calcul semantic consta în atribui-rea unui sens nou, unui cuvînt existent deja într-o limbä, dupä modelul corespondentului säu dintr-o alta limbä 3. Pentru a fi posibilâ copierea unui sens nou dupä un model strain este absolut necesar ca cei doi termeni care inträ în ac{iune sä coincidä partial din punct de vedere semantic.
     O serie de calcuri semantice dupä rusä a discutât mai ales acad. Iorgu Iordan în lucrarea sa Limba romàna contemporanä 4. La faptele cunoscute vom adäuga aitele noi, pe care le vom grupa ìn douä categorii:
     A)	Neologisme (de obicei împrumuturi latino-romanice, atît ìn romàna, cît çi în rusä).
     B)	Cuvinte veclii (moçtenite din latina sau formate ìn limba romanä).
     începem cu primele, întrucît sînt cele mai numeroase.
    A)	Yerbul demonstra çi subst. demonstrate figureazä în dic^ionarele noastre recente, primul çi cu sensul de « a manifesta», « a participa la o demonstrate», iar al doilea çi cu sensul de « manifestale de masä cu caracter politico-social». Atìt sensurile mai vechi ale acestor cuvinte, cît çi cele recente (neînregistrate de vechile dic^ionare) sînt deduse de DLRM çi DN exclusiv din latina çi francezä (pentru verb. : lat. lit. demonstrare ; fr. démontrer, iar pentru subst.: lat. lit. demonstratio; fr. démonstration). Dar în cele douä limbi etimonurile amintite nu cunosc sensurile recente ale neologismelor româneçti. Sensurile noi ale cuvintelor in discute trebuie considerate ca fiind calchiate dupä corespondentele lor ruseçti jjeMOH-crpnpoBaTb çi AeMOHCTpauiiH. De altfel, chiar DLRM çi DN considerà pe demonstrant 'manifestant* un ìmprumut din limba rusä.
     Çi propagandist, în sensul de « activist de partid care conduce un cerc de studiu în cadrul invä^ämintului politic», trebuie explicat tot prin rusä (nponaraH^Hcr), nu prin francezä, deoarece fr. propagandiste nu are acest înfeles. Totuçi, DLRM îl deduce pe propagandist cu toate sensurile lui din limba francezä.
     B.	Dintre cuvintele vechi. derivatili lucrätor çi-a îmhogâ(it sensibil co mutui semantic, sub influença rus. paßoTHHK, care are o ìntrebuin^are mai mare çi o sferä semantica mult mai largä decît cuvîntul românesc. în trecut, rom. lucrätor denumea în special pe cel rcare se ocupa cu munca de produc^ie a bunurilor materiale’ çi era sinonim cu muncitor, specializat çi el pentru sensul de 'persoanä care îçi cîçtigâ existent a muncind cu brätele’ (îndeosebi în pro-cesul de produc^ie industrialà). Se înjelege cä lucrätor (asemenea sinonimului säu muncitor) se putea întrebuin^a çi cu sensul lärgit de 'orice om care munceçte, fie cu brafele, fie cu mintea’. Niciodatä însâ acest cuvînt nu s-a folosit cu sensurile pe care le-a cäpätat în ultimul timp çi pe care dicjionarele noastre recente nici mäcar nu le înregistreazâ. E vorba de: 1) 'activist, politic’;
2)	'cercetätor çtiin^ific’ ; 3) 'activist çi creator, în general (în domeniul çtiin^ei, artei, economici etc.’ Este de observât, mai întîi, cä lucrätor (cu noile sensuri) ne intîmpinà foarte freevent în
       1	Inclusiv de aceca propusi, relativ recent, de L. C ¿ 1 d i, in C.ioea pOMOHCKOiO npoucxoxcdeHUA 9 pyccnoM H3bíKe, IV MeotcdyHapodubtü cte3Ö caaeucmo«, Moscova, 1958, p. 66 $i urra.
       *	Vezi, de pildS, L. D e r o y, L'emprunt linguistique, Paris, 1956, care, la p. 216, nota 2, afirma prea categoric (färS sä §i demónstrese) cä includerea imprumutului de sens in categoría calcului este o « regretabilá confuzie».
       *	Mai pe larg vezi discuta la Eugen Seidel, op. ci*., cap. « Teoría calcului lingvistic», p. 30 ?i urm;. $i la I. R i z e s c u, Contributii la studiul calcului lingvistic, Bucuresti, Edit. Academiei, 1958, p. 6 ?i urm.
       4	Vezi ed. a 2-a a acestei cärfi, p. 106 — 112, unde eint inregistrate «i alte tipuri de calcuri