CRITICA
      Çi în lucrârile lui Teofan de la Rila, foarte pu(in cunoscute pînà acum, tabloul societàri bulgare apare cxtrem de viu, lectura lâsînd impresia unei scrieri etnografice foarte apropiatâ de vremea noastrâ. La fel, in singurul manuscris ce s-a pâstrat de la preotul Puncio din Mokreç (Regiunea Lom), un sbornie miscelaneu, se vede, in comparale cu alte manuscrise similare, o deosebità atençie datà povestirilor legate de istoria Rulgariei (despre loan de la Rila, despre Asan, despre Ivan Alexandru ç.a.). De asemenea manuscrisul cuprinde o expuncrc despre Petru cel Mare singura cunoscutâ pinâ acum in vechea literatura bulgara. De altfel, din acest punct de vedere, manuscrisul ne rezervâ çi alte surprize. Este vorba de o povestire interesantâ, referitoare la moartca (arului Ivan Alexandru, neîntîlnità in nici un ait manuscris çi importantà din punct de vedere al evolufici genului. De asemenea, o altâ povestire ce apare iarâçi numai în acest manuscris este aceea a creçtinàrii rusilor. Este clar câ Paisie a luat-o dupa letopiseful rusesc. Dar surprinzâtor este faptul câ povestirea lui cuprinde amânunte ce lipsesc din letopiseful rusesc. în sfîrçit, important este faptul câ preotul Puncio a pregàtit acest manuscris pentru a fi tipârit, scriind în limba noua bulgara, limba poporului, dar n-a reuçit sâ-çi realizeze planul din cauza scumpetei tiparului, deçi, dupà cura afirmâ Anghelov, el depàçeçte Nedelnicul lui Sofronie de Vrafa, (tipârit mai tîrziu (1806), cu ajutorul emigratici bulgare din Tara Româneascâ çi al ierarhilor romani) « atît din punct de vedere al confinutului, cît çi ca limbà, povestirea fiind mult mai vie çi mai atrâgâtoare» (II, p. 262).
      La fel, Alexie Velkovici Popovici din Samokov, este cunoscut printr-un singur manuscris, deosebit de important, deoarece, dupâ copia lui Sofronie de Vra(a din 1765, reprezintâ cea mai vechc copie a Istoriei lui Paisie de la Hilandar, dînd cele mai sigure clemente pentru restabi-lirea manuscrisului original.
      Concluziile generale la care ajunge Anghelov sînt deosebit de importante çi de aceea ne vom referi la cîteva dintre eie. Ceca ce trebuie sublimât, în primul rînd, este marele numâr de manuscrise ce provin de la aceçti numerosi cârturari, în al doilea rînd, prezenja lor în toate regiunile (àrii çi, în sfîrçit, faptul cà valoarea lucrârilor lor ineritâ o atcn{ie cu mult mai mare decît aceea care li s-a acordat pînà acum. Fàrâ îndoialâ, opera lor nu se poate compara eu aceea a lui Paisie de la Hilandar sau Sofronie de Vra(a. Dacà Paisie este un istorie çi opera sa repre-zintà punctul culminant al istoriografiei bulgare din a doua jumàtate a secolului al XVIII-lea, lucrarea sa nu apare dintr-o datâ çi nici pe un teren neexplorat pînà atunci de niraeni. Scrierile accstor contemporani au contribuit fi eie în mare mâsurâ la formarea ideologici ai cârei repre-zentanti de scamâ au fost cei doi fruntaji ai Renaçterii bulgare.
      Pe de altâ parte, numàrul lucrârilor anonime — în primul rînd al « damaschinelor» — este foarte mare. Creçte numàrul celor ce çtiu sa citeascà, iar literatura bulgarà se îmbogâ(e§te tcmatic. Izolarea ei, atît de vizibilâ în veacurile anterioare, disparc acum, legàturile eu literatura popoarelor vecine — greci, sîrbi, români, ca çi legàturile eu literatura rusâ fiind din ce în ce mai puternice. Prin intermediul acestora pàtrund ideile iluministe çi acest spirit nou se observâ în opera celor mai de seamâ scriitori ai vremii.
      Cârturarii vremii, spre deosebire de cei din secolele anterioare, vorbesc eu curaj despre ei înçiçi, despre pregâtirea, greutâ|ilc çi opera lor, al cârei roi social îl înÇeleg pe deplin, de lupta împotriva încercârilor de asiinilarc din partea beilor turci çi a clerului fanariot. De aceea, tendinea
—	inai veche — de a serie în limba poporului devine acum dominantà.
      Deosebit de important este faptul câ în copierca, compietarea sau aleâtuirea diferitelor povestiri sau a istoriei propriu-zise, scriitorü nu înregistreazà doar faptcle ca atare, ci iau atitu-dine, demascînd çi biciuind defectelc individuale çi sociale, proclamînd çi apàrînd eu îndîrjire aniline norme etice. în societatea bulgara, cu o stratificare socialà accentuatà in aceastà vreme, critica deschisà împotriva bogâtaçilor çi câmâtarilor çi apârarea celor nedreptâ(i(i apare ca un element nou în literaturâ. Scrierile eshatologice, atît de des întilnite în toate literaturile slave medievale, capâtà acum un caracter foarte concret. Este vorba de viitorul popoarelor europene çi în primul rînd de cele ce stau sub jugul Imperiului Otoman, a cârui pràbuçire este indiscutabilâ çi iminentà. Promotorul acestei idei este Spiridon de la Ncamt-
      Biserica çi literatura bisericeascâ medievali n-a dat niciodatâ atenÇie crea{iei populare. De aceca, este eu atît mai surprinzâtoare apariçia accsteia în manuscrisele din a doua jumàtate a secolului al XVIII-lea, precedînd eu cîteva zeci de ani iniziativa lui Vuk Karadiié.
      Cu toate aces te elemente noi, literatura bulgarà din a doua jumàtate a secolului al XVIII-lea ràmîne în generai legatâ de traditile cârturàresti medievale, care în parte îçi vor continua existenja çi dupâ aparifia lucrârilor lui Paisie de la Hilandar, Sofronie de Vra|a sau Petàr Beron. Cu Istoria slavo-bulgarâ a celui dintîi începe noua literaturâ bulgarà. Elementele noi pe care le-ain remarcat mai sus înlesnesc apari{ia ci. Odatâ cu aceastà nouâ literaturâ, se pune çi problema stilului, a unor forme çi genuri noi, deosebite de cele medievale. Xaçterea literaturii bulgare noi prezintâ încâ laturi ce trebuiesc studiate. Una dintre eie — remarcâ pe bunà dreptate Anghelov — este aceea a legàturilor literaturii çi culturii bulgare în general cu aceea a popoarelor vecine în a doua jumàtate a secolului al XVlII-lea.« Este necesar sâ se studieze sub toate