LERMONTOV ÎN LUMINA CONTEMPORANEITÀflI
171
fi, la o analiza atentà, organic legata de solul natal al poetului. Poemul in ansamblu se inscrie in istoria literaturii universale ca incà o expresie a roman-tismului european. Patosul negàrii inverfunate a realitàtii prozaice e romantic, idealul pe care poetul il opune lumii nedemne e incà abstract §i nebulos, insà motivatia comportàrii demonice a geniului capata aspecte noi. Pasiunea incandescenti care electrizeazà textul este prin exeelentà negativa, e ura indreptatà impotriva beneficiardor omnipotenti, insà veninul care o alimenteazà e de esenta nouà, e veninul cunoa§terii. ín Rusia «veacului crincen», poetul romantic nu putea sà nu se afirme altfel decit in Europa occidentalà. Aici, in atmosfera postrevolutionarà, lumea inàbufitoare impotriva càreia geniul se ràzvràtea (acea lume care, dupa cunoscuta apreciere a lui Marx §i Engels in Manifestili Partidului Comunist, « a inecat fiorul sfìnt al extazului pios, al entuziasmului cavaleresc, al sentimentalismului micului burghez in apa inghetatà a calculului egoist») era tinàrà, triumfàtoare, atotputernicà, sfir§itul ei incà nu se putea intrevedea in niei un fel, din care cauzà poetdor li se pàrea, §i nu putea sà nu li se parà, cà singura arma ce le-a ràmas e dispretul sarcastic, izolarea sublima in 8Íerele inaccesibile oamenilor de la tejghea. ín Rusia, paianjenul sugrumàtor de elanuri era colosul tarist, invechit in rele, incremenit, cu infàti.sarea ingro-zitoare, dar gàunos, putred, condamnat. De aceea patosul negàrii nu putea sà nu capete de la inceput §i un contimi t activ, concretizat, in fórmele lui embrio-nare, in acel demon al« cunoafterii» pe care Lermontov il proslàvea. ìn apus, in epoca romanticà, impresia dominantà era cà §tiinta, cunoafterea e o slujnicà, dacá nu o aliatà a burgheziei triumfàtoare, care nu se teme de ea, fiind gata sà analizeze §tiintific pinà fi propride-i cài de imbogàtire. Romanticdor nu le ràminea deci decit sà opunà cercetàrii impasibile intuitia genialà a artistului. ín Rusia, oficialitatea stàpinitoare prigonea cercetarea liberà, cenzura inter-zicea istoricUor sà aminteascà de revolutia francezà, din dictionarele enciclo-pedice se elimina orice frazà ce amintea cà Statele Unite ale Americii sint o republicà, se prefera ràspindirea ignorantei §i a obscurantismului. In consecintà, spiritul critic ràminea in continuare un aliat al ràzvràtitdor. De aceea, ca nicà-ieri in altà parte, romantismul rus contine elementele prevestitoare ale realis-mului critic. $i poate, tot din aceastà cauzà, atitia comentatori francezi au refuzat calificativul de «romantic» scriitorilor romantici rusi, declarindu-i realisti x. De bunà seamà, in intreaga literaturà europeanà romantismul apare ca o etapà ce pregàtefte realismul critic, dar mai ales in Rusia filiatia e deosebit de vizibilà. Aprecierea lui Tolstoi potrivit càreia dacà Lermontov ar fi tràit nu mai era nevoie nici de opera lui, nici de cea a lui Dostoevski, nu este doar un omagiu adus unui geniu ràpit nàprasnic de moarte in deplinà §i superbà afirmare a fortelor creatoare, dar §i o caracterizare uimitor de exactà a operei lermontoviene, care continea, in stare germinativà, toate elementele definitorii ale literaturii ruse de mai tirziu. Tolstoi avea in vedere, bineinteles, in primul rind romanul Un erou al timpului nostru, despre care §i Ghcrea spunea cà e un roman realist. Dar, dintr-un anumit punct de vedere, speculativ, aprecierea e aplicabdà si Demonulvi. Geniul damnat al lui Lermontov, tot atit de neinteles §i singuralic ca §i oricare alt personaj de acest gen din literatura roman-
      1	De pildâ Gaétan Picon în eapitolul« Le realisme» din opéra de sintezâ Histoire des littératures, II, Littératures occidentales, Encyclopédie de la Pléiade, Paris, 1956, susjine câ «romantismul rus era deja un realism, iar realismul se aliazâ eu elementele care par a-1 contrazice. Poezia lui Puçkin este un realism liric... çi nu înceteazà a afirma valori din cele mai anti-romantice» (p. 165).