36l>
CRITICA
      Tóate cuvintele fi fórmele ruseçti sînt insolite de accent, pus, din cite am putut constata, eu nmit à scrupulozitate.
     üaeà structura çi expunerea nu diferâ fa{à de édifia precedents, s-au adus, in schimb, numeroase precizàri, adausuri çi indreptâri de detaliu.
      Astfel, s-a reformulat, devenind mai exact §i mai clar, pasajul privitor la valoarea« semnului moale» aflatintre o consoanâ çi o vocalâ (p. 22 ed. a IV, rcspectiv, p. 14 in ed. a Ill-a), precum çi la sfirçitul cuvintului (p. 24—25, resp. 16), s-a adàogat pasajul in care se aratâ inmuierea « pozi(ionalâ» a consoanelor s $i 2 inainte de t', d', n', l' çi a consoanei n inainte de (' fi S'(' (p. 27, resp. 18), au fost incluse noi ilustràri pentru fórmele de nom.-pl. masc. in -bH, ca ÿiOAbn (variants populara fafà de ÿiAU, v. p. 60, resp. 45), pentru fórmele de genit. pl. masc. eu desinença « zéro» (naptnu3dH, p. 62, resp. 47), pentru fórmele de nom.-acuz. pl. «animate» (npuHUM tnbCM e HAéiibi nâpmuu, ebiümu « Aibdu, p. 62, resp. 47), s-a introdus precizarea cá dupa modelul MÓpe nu se déclina decît 3 cuvinte — MÓpe, nÓAe, lópe, ultimul neavind forme pentru plural (p. 63, resp. 48), s-a inârit lista substantivelor de genul neutru care îçi schimbà la plural, o data eu desinenta, çi accentul : Aiiifa, nAnma, cmëKAa, • me.ta, Adpa, Aütfa, juecrnd (p. 64, resp. 49), a fost corectatâ afirmaba cà substantívele neutre eu genit. pl. in -ee ar fi numai douà (Ktjuiatibee, tiAámbee, ed. a Ill-a, p. 51), mai adâugindu-li-se 3: eepxôebee, HUJÔabee, ocmpuëe (p. 66) etc.
     în cele ce urmeazà ne permitem sà facem cîteva considérât ii in legâturà cu o serie de chestiuni, in marea lor majoritate de amânunt, pe care ni lc-a sugerat lectura acestei excelente gramatici, inçirindu-le in ordinea paginilor lucràrii.
      1.	în tabloul alfabetului rusesc (p. 10) s-a ¡nstituit o coloanà pentru transliterarea inter-na(ionalâ. Aici, în dreptul literei ruseçti * se aratá echivalentul « international» ch. Credcm câ ar fi fost potrivit sà se includà $i seinnul x, freevent în studiile spéciale de slavistieà (v., de ex., André Vaillant, Grammaire comparée des langues slaves, t. I, Phonétique, Lyon, 1950, p. 28 s.il.) si în cele de lingvisticà generala.
     2.	Pàrerea noastrâ este cà termenii dure çi moi, folosiji in lucrare pentru desemnarea vocalelor rusejti o, o, u, y çi, respectiv, e, i (p. 12 — 13 }.a.), n-ar fi adecvaji, pentru motivul câ dure çi moi sînt în limba rusa consoatieie, ultímele chiar çi în pozitii eu totul independente de acçiunea vreunei vocale « moi», anume — în finalà absolutà : brat', v'es' etc. Cf., în aceastâ privintâ observaba, (lin cîte ni se pare, justà a lui A. Martinet, care, ocupîndu-se de« colorarea» vocalelor ruseçti sub influença consoanelor dure sau moi vecine, serie : « Este limpede cît de instabil ar fi un sistem in care una ji aceeaji característica de timbru ar fi relevants fi pentru consoane çi pentru vocale» (A. Martinet, Économie des changements phonétiques, versiunea în limba rusà, Moscova, 1960, p. 158). D; aceea, ne întrebâm daeâ n-ar fi de préférât termenii de vocale anterioare (sau prepalatale) çi posterioare (sau postpalatale) ; vezi, de ex., Al. Rosetti, Introducere în fonética, Bucurefti, 1963, p. 54. Aceasta ar corespunde $i eu termenii curençi în studiile recente de foneticâ a limbii ruse : i.iacnue nepeàneio p.nda çi ¿.tacubie 3adne;o p.tda (vezi R. I. Avanesov, <t>oHcmuKa coepeMeuuoio pyccKOio AumepamypHOio H3biKa, Moscova, 1956, p. 88).
      3.	încadrarea vocalelor ruseçti într-un triunglii eu virful în sus (A) prezintà, dupa pàrerea noastrâ, dezavantajul cà le situeazâ pe ce!e«înalte» (eepxueio nodbeMa juuna ' [i], [y], [u]) jos, iar pe cele« joase» (uit.t tcueco tiodbCMa subixa : [a]) — sus (p. 13). Este adevàrat cà aeest aranja-ment apare çi în lucràri de mare prestigiu, ca, de ex., în Grundzïige der Phonologie a lui N. S. Trubetzkoy (Giittingen, 1958, vezi versiunea în limba rusâ, Moscova. 1960). Totufi. in studiile mai noi organizarea vocalelor se face, din cite observàm. eu luarea în considerare a locului real de articulare (cf., de ex., H. A. Gleason, An introduction to descriptive linguistics, New York, 1955, versiunea în limba rusâ, Moscova, 1959, p. 275—280. Prima rnârime pe care o enuinerà autorul, vorbind despre fonemele vocalice, este gradul de elevafie a limbii; ibid., 275).
      4.	Ar fi fost necesar sà se precizeze, la locul cuvenit (p. 14), cà în limba rusà literarâ contcmporanâ vocala o la initia 1 à sub accent se rosteçte !io : Vó'i'ir», Vôkan, Uôstraf etc. (vezi R. I. Avanesov, lucr. cit., p. 101).
      5.	Ne îngàduim sâ semnalàm cà fonemul S' : este notât în lucrare inconseevent : ca si’ de ex. în si'édraj (p. 15), çi ca S'S', de ex. în S'i’itàt' (p. 29).
      6.	Experienja noastrâ personalà în ceea ce priveçte ascultarea vorbirii în limba rusà lite-rarà ne determiné sà consideràm întrucîtva prea categoricà afirmafia de la p. 16, potrivit càreia orice h care nu se aflà într-o silabà imediat premergâtoare celei accentuate se reduce la i (prin seinnul ï în lucrare se noteazà vocala redusà b — E.V.). De ex., citim : v'tr'l, ortogr. eepM « crezînd» (p. 16), s’ém’l, ortogr. ceMft « sàmîn{à» (p. 24). în astfel de cazuri în limba literarâ contemporanà se rosteçte însà », adicà v'çr'a, s'fm'a etc. (Vezi, în legâturà eu aceasta. R. I. Avanesov, lucr. cit., p. 122, care atrage atenfia asupra tendinfei de a se deosebi în rostiré vocalele posttonice redate ortografié prin e çi n). în afarà de aceasta, semnalàm cîteva inconsecvençe :