BIBLIOGRAFIE 335 CJIABHHCKHE JIIITEPATyPLI. j_JoKjiaòbi coeemcKOÜ dejiecaifuu. V MeoK-dynapoduuti ae.ìd cjiaeucmoe, Editura Academiei de ¡ptiinte a U.R.S.S., Moscova, 1963, 375 p. Slaviftii sovietici au fost prezen(i in programul Congresului al V-lea al Slaviftilor de la Sofia cu 20 de comuniciri de literaturà *, dintre care 10 sint tipùrite in volumul intitulat Literaturile slave, editat de Comitetul Sovietic al Slaviftilor sub egida Academiei de iytiinlc a U.R.S.S. *, iar aitele au fost publícate in bromuri separate3. Ceea ce caracterizeazi majoritatea referatelor sovietice la Congresul de la Sofia este, ca fi in cazul Congresului de la Moscova, preocuparea de a aborda fie probleme centrale ale dis-ciplinei, interesind un cerc larg de cercetàtori, fie teme mai restrinse, dar care aduc in discu(ie informaci noi fi cu largi semnifica|ii. in volumul de fa{&, constatarea aceasta este ilustrati in mod deosebit de càtre cele fase referate care prívese literatura sec. XI—XVII, afa-zisa « epoca veche». Aparfinind unor nume ilustre ale istoriografiei literare sovietice, ca I. P. Eriomin, N. K. Gudzii, D. S. Lihaciov, I. S. Lurie, V. D. Kuzmina, N. I. Ralafov, eie se impun prin noutatea punctelor de vedere susjinute, printr-o profundà pàtrundere a feno-menelor analízate fi printr-o vasti erudijie. Toate ne oferà o idee concludenti asupra nivelului inalt la care a ajuns in U.R.S.S. studiul vechii culturi ruse fi al rela^iilor sale cu celclalte culturi. Un punct de vedere deschizàtor de perspective fi bine intemeiat sus{ine, in legituri cu fenomenul receptirii culturii bizantine pe teren slav, regretatul I. P. Eriomin inreferatul: O «u3awmtùcK0M sauhuuu e So.uapcKOÙ u dpeenepyccKoù Aumepamypax IX—XII se. (Despre influenza bizantina in literaturile bulgari fi rusi veche In sec. IX—XII, p. 5—13). Autorul arati ci fenomenul, indeobfte cunoscut, fi afirmat pini la saturarle, al influenjei bizantine asupra vechii culturi bulgare fi ruse trebuie injeles cu totul altfel decit se face de obicei, fi anume nu ca o expansiune fi presiune mecanici a culturii bizantine, exercitati aBupra unor popoare ce stau in faja ei ca o ceari nemodelatà, ci ca un proces de sclec^ie, de triere fi asimilare a tezauruiui cultural al Rizanfului de citre tinercle culturi slave, potrivit propriilor lor nevoi de dezvoltare. Ci este afa, o dovedefte faptul, neobservat pini acum, ci opera de traducere a literaturii create sau vehiculate de Rizan{, intreprinsà de cirturarii slavi in sec. IX—XII, ignori aproape cu desi-virfire tocmai fenomenul cultural conlemporan din Imperiul Rizantin fi se indreapti, in toate domeniile, spre clasicii literaturii creftine din sec. IV—VI fi mai devreme. Abia in sec. XIII— XV literatura bizantini a sec. IX—XI preocupi pe slavi fi este transpusi in limba slavoni. O contribuye esentali la limurirea unei probleme importante de istorie culturali risiri-teanà aduce decanul studiilor de literatura rusi veche, academicianul Nicolai Kalninko-vici Gudzii, in studiul Tpaduifuu Aumepamypbi KueecKoü Pycu e cntapuimux yKpauHCKOü u Se.mpyccKoù Aiimepamypax. (Traditile literaturii Rusiei kieviene in literaturile vechi ucraineani fi bielorusi, p. 14—46). Daci prezenja fi influenza monumen-telor originale sau traduse ale culturii Rusiei kieviene asupra culturii ruse de mai tirziu, ca fi asupra literaturilor sud-slave, sint in genere bine studiate, nu acelafi lucru se intimpla cind este vorba de literatura veche ucraineani sau bielorusa. Se pirea ci aici nu existi o continuiate, o tradire (tezi susfinuti de V. M. Istrin), defi aceste culturi se dezvoltaseri pe vatra vechii culturi kieviene. N. K. Gudzii sintetizeazi minut ioase cercetiri care dovedesc, dimpotrivà, prezenfa fi continuitatea culturii kieviene fi pe meleagurile Ucrainei fi Rielorusiei. Aceasti continuitate se manifesti deopotrivi in cronici, scrieri hagiografice, memorii de cilitorie, scricri polemice. Este adevirat insi ci « influenza acestor tradirli asupra dezvoltàrii literaturii a fost mai pu^in considerabili in Rusia de sud-vest decit in nord-vestul tirii. Aceasta se explici prin conditile istorice in care se giseau Ucraina fi Rielorusia dupi desfacerea lor din sistemul generai al statului rus. Aceasti desfacere a Rusiei de sud-vest a dus la o devastare a biblio-tecilor, ceea ce a lipsit-o aproape de orice armi a monumentelor literare ale Rusiei kieviene, care nu i-au reveuit decit mai tirziu fi mai ales dupi unirea ucraino-rusi. Pe lingi aceasta. Ucraina fi Rielorusia au avut de sus|inut o lupti indirjiti spre a-fi apira independenja nazionali fi religia — manifestare a conftiintei nazionale — lupti pe care nu a cunoscut-o Velicorusia. In aceste circumstanje, cirturarii Ucrainei fi Rielorusiei trebuiau in mod necesar si se orienteze citre actualitatea politici fi sociali mai degrabi decit spre tradi^iile istorice» (p. 46). Referatul acade- 1 Vrzi npoipaua Ha 3acedaHujvna Ha V MeOKdynapodeH KOHtpec Ha cjtanucmume, 17 —23/IX. 1963, Sofia, 1963. * Din acnt volum nu au figurat in programul comunicSrUor referatele lui I. P. Eriomin, V. V. Vitt, I. A. Kojev-nikov, I. A. Bernstein. * E vorba de comunicarile semnate de: D. D. Btagoi, P. N. Berleov. A. N. Robinson, E. P. Kiriliuk, A. V. Cicerin, V. V. Barisenka si V. U. Iva*in, G. V. Krasnov, E. V. §pilevaia, N. E. Krutikova, B. I. Sevciuk, D. Verves — I. I,. Bulahovska — V. O. Vedina.