SLAVA §1 BALTICA 289 fonologica care sà-fi fi làsat intr-un asemenea grad amprenta asupra morfologici balto-slave: « le degré long», produs ciliar inaintea intonatici 1. Confruntatà cu aceste douà tràsàturi proso-dice, o inova^ie balto-slava, cum e cea a dublului tratament al sonantelor (ir: ur, il: ul etc.) 2, are, dupà lingvistul polonez, importanza mai redusà 3. Hezolvarea tuturor acestor probleme importante de fonetica fi fonologie balto-slava repre-zintà o contribuée de prim ordin fi inaugureazà o etapà nouà in cercetarea raporturilor dintre cele doua grupuri de limbi. Caracteristic studiilor intreprinse de J. Kurylowicz este mai ales faptul cá autorul vine cu idei, ipoteze, material si argumente noi, verosimile, expuse in spiritul lingvisticii structurale. Trebuie insà subliniat aici cà nu toatà lumea impartàfefte teoria lingvistului polon in legàturà cu geneza intona\iilor balto-slave. Astfel, unii considerà cà n-am avea de-a face cu inova^ii caracteristice, deoarece gàsim analogii fi in alte grupuri de limbi (italo-celtice, germanice, greacà fi sanscrita), de unde rezultà cà intonaca din balto-slava o continuà direct pe cea din indo-europeanà4. Totufi, nimeni nu poate nega meritele lui J. Kurylowicz, care a descoperit numeroasc fi vechi particularité^, specifice limbilor slave fi baltice, tràsàturi nerelevate anterior in lucràrile de gramaticà comparatà. § 8. într-un anumit sens, anul 1958 a fost un an de cotitura in dezvoltarea cercetàrii vechilor raporturi lingvistice balto-slave. Dezbaterile — legate mai ales de problematica, tematica fi ancheta celui de-al IV-lea Congres international al slaviftilor — devin tot mai aprinse, pentru ca in anii urmàtori interesul fajà de caracterul acestor rela^ii sà creascà in mod evident. La Congresul de la Moscova, fase comunicâri au fost consacrate special problemei vechilor raporturi balto-slave 6. în referatul comun intocmit de T. Lehr-Splawiñski, J. Czekanowski fi W. Hensel6, s-a tratat pe un pian larg fi multilateral problema etnogenezei slavilor in lumina datelor lingvisticii, arheologiei fi antropologiei. In acest raport, un loc de seamà a revenit chestiunii vechilor rela^ii^ balto-slave. ìncà in 1946 7, T. Lehr-Splawiñski, sprijinindu-se pe unele idei emise de L.Niederle fi J. Czekanowski, aràtase cà aceastà problemà nu trebuie rezolvatà unilateral, pornind adicà numai de la faptele de limbà, ci e nevoie sà se ia in considerare atit datele culturii materiale fi spirituale, cit fi cele privitoare la structura tipului fizic 8. Referindu-se (in diverse studii) la numeroasele movaci produse in fonetica, gramatica fi vocabularul balto-slavei, T. Lehr-Splawiñski releva aici existenja unei comunitari de evoluite structuralâ (pe la inceputul celui de-al II-lea mileniu i.e.n.)9. Comunitatea aceasta nu era 1 Vezi çi J. Kurylowicz, L'apophonie an indo-européen, Wroclaw, 1956, p. 286 — 308. * Ibidem, p. 227-243. * Unele dintre ideile expuse de J. Kurylowicz in L'accentuation se regâsesc în cîteva lucràri mai vechi ale autorului: Le problème des intonations halto-slaves, în « Rocznik Slawistycznv», 10 (1931), p. 1 — 80 çi Intonation et morphologie en slave commun, ibidem, 14 (1938), p. 1—66. Lituaniana constituise obiectul unui studiu special: Intonation et morphologie en lituanien, în « Studi baltici», 7 (1939), p. 37 — 87. în aceste articole, autorul a arâtat câ geneza intona(iilor se explicâ prin deplasarea regresivâ a accentului çi câ metatonia are roi morfologie. De asemenea, el a realizat o sintezâ a legilor lui F. de Saussure si A. Leskien (pentru lituanianâ). în studiul publirat In 1931 a éliminât legea lui de Saussure din domeniul limbilor slave, a dat o expücafie fonologicà deplasârii regresive a accentului si a stabilit legile dupâ care acesta oscilcazâ în cadrul paradigmelor. * în afarâ de A. Meillet çi Cbr. S. Stang, punctul acesta de vedere este apârat cu insisten^à de V. A. Dîbo çi V. M. I Ili ci-Svitici. Vezi studiul recent, publicat de autori eu prilejul celui de-al V-lea Congres international al slaviçtilor: K ucmopuu CjiasHHCKoü cucmeMU aKiteHmyaifiiOHHbix napadiUM, in «OiaBHHCKoe H3biK03HaHtfC», Moscova, 1963, p. 70 — 87. Cf. si recente monografie a lui V. M. 111 i c i - S v i t i c i, H Menna/t aKtfenmyatfUH e ôaamuüCKOM u c/ta-6HHCKOM (Cydbôa aKtfeHtnyaifUOHHbix napaduZM), Moscova, 1963. Dupa pârerea autorului, sistemul de accentuare in paradigma numelui din limbile balto-slave. care constituie obiectul monografici, provine direct din indo-europeanà. Initial, in ambele grupuri sistemul intona^iilor era identic. Este greu de spus daeâ balto-slava a avut pau nu aici inova(ii (în raport eu indo-europeana comunà). Totuçi, V.M.Illici- Svitici relevé douà inovafii mai importante (vezi p. 162). Dar caracterul mobil al accentului în balto-slavà (unde se observà o extindere a sferci tipului mobil) poate sâ nu reprezinte o inovatie, ci sà fie un arhaism, dispârut în vecbea indianâ si greaeâ (vezi p. 162). Deplasarea regresivâ a accentului spre silaba lungâ neapofonicâ nu este, dupâ autor, specific balto-slavei (vezi p. 164). în generai, eu toate inovatiile produse, sistemul accentului çi al intonerei din balto-slavâ îl continué pe cel indo-european (vezi p. 164). Cf. çi cele spuse mai jos, § 13, in legàturà cu conceptia lui L. A. Bulahovski. * Vezi comunicârile prezentate de T. Lehr-Splawiiiski, VI. Gheorghiev, J. Otrçbski, V. V. Ivanov çi V. N. Toporov, P. Trost çi V. Ma2iulis. Cf. çi diseufiile publicate în actele congresului: IV MeMcdyHapoÔHbiü cte30 CAaeucmoe. Mame-ptta.thi ducKyccuu, vol. II: «IIpoôneMbi cjiaBHHCKOro H3biK03HaHHH», Moscova, 1962, p. 33 — 35, 422—429, 431—443, 452—454 çi 486 — 490. Existera unor divergence, mai aies în detalii (cf. çi IV Meotcdynapodubiù cbe3Ò c/iaeucmoe. Omuem, Moscova, 1960, p. 78), a determinai pe lingviçti sâ ¡a, atît la congres, cît çi dupâ aceea, atitudine fajâ de aceste controverse. * Vezi çi T. Lehr-Spìawinski, Podstauy indo-europejskiej wspôlnoty jçzykowej balto-slowianskiej, în Z polskich studiôxv slauistycznych, vol. I, p. 125 — 136; J. Czekanowski, Zagadnienie praojczyzny slouian i ich rôznico-u-ania siç, ibidem, p. 137 — 145; W. Hensel, O tzw. balto-slowianskiej archeologicznej wspôlnocie kulturowej, ibidem, p.149 — 158. în legâturâ eu aceasta, vezi çi recenzia semnatà de E. Deboveanu çi E. Lin(a în Rsl., IV, 1960, p. 361 — 363. 1 în cunoscuta lucrare O pochodzeniu i praojrzyznie s loie i un, Poznan, 1946. * Cf. çi cele spuse mai sus, § 5, in legâturâ cu lucràrile lui B. V. Hornung. 9 Dupâ pârerea lingvistului polon, scindarea comunitàri balto-slave are loc pe la 1500 î.e.n. çi s-a produs m urma expansiunii unor tri buri indo-europene în partea de vest a teritoriului ocupat de slavi. în Gramatyka historyczna jçzyka czes- 19 — c. 844