86
MI HAI MITU
na multance o przyjazni i kochance»), J. Slowacki («Hej, dolej mi szklanki ! Gardlo jak suche, to gra jak w multanki»), T. Lenartowicz (1822 —1893) §i W. Gomulicki. Linde (II 180) atestà multati, multanin 'moldovean, locuitor al Moldovei’; multanka, cu dubletul pi. multanki §i dial. mutyanki ’eine mehr-flôtige Rohrpfeife’ : « zowi^ je tak ze w Multanskiej ziemi najwiçcej ich zazy-wajq». SW II 1067, cu aceeaçi etimologie, adauga pentru multan çi sensul de 'tutun’ ; Karlowicz III, 197 : multanka, mulitanki (pi.)
    ni y gl a (IV 929) <rum. mîglâ = kupa>. Termen forestier: 'grâmadâ de trunchiuri de copac descojitc’ ; un singur exemplu, din Przewodnik lesniczego (Ghidul padurarului), 1954. Exista fi dubletul myglo, de genul neutru (farà exemple) care poate câ a luat naçtere prin faptul cà mygla a fost ìnteles ca un plural neutru, reconstituindu-se un nou singular precum §i derivatele : myglowac
1.	'a açeza trunchiurilc descojite ìn gràmezi’; 2. 'a descoji lemnul’ §i myglotvanie (nomen actionis). Toti termenii sìnt atestati prima data in SD, cu exceptia lui myglowad care se aflà §i la Karlowicz (III 205) precum §i în SW (aici însâ ìn mod grefit, ca o varianta a lui mydlowad 'a sàpuni’ !). în rom. exista mîglâ, 'grâmadâ’ (mai aies de bolovani de sare) cu derivatul mîglaÿ 'muncitorul de la minele de sare’ (DLRM 506; DLRC III, 98). Candrea 783 citeazà din St. Paçca (Glosar dialectal: «A fâcut un foc dintr-o mîglâ mare de lemne»). Tiktin II, 977 §i Scriban 818 vorbesc de « mîgle de oase» (dupa Beldiman). Tiktin face apropiere cu mâgurâ, iar Candrea compara cu magh. maglya, ca §i DLRM. Acad. Al. Graur arata mai de mult, pe baza materialului lui Tiktin, câ mîglâ 'grâmadâ’ poate avea origine comunâ cu v. rom. mîglâ 'ceatà, negurà, ìntuneric, (derivate: a miglisi, miglìsitor 'a inçela, a ìntuneca’, atestate §i eie in dictionare) de origine v. slavà a\m\u, referindu-se la tkmj, care a ajuns sa ìnsemne §i 'ìntuneric’ §i 'multime’ (Al. Graur, Mélanges linguistiques, Paris-Bucure§ti, 1936, p. 116—117). Credem câ in polona cuvìntul a intrat in ultimul secol, dar s-a specializat, de la sensul generai de 'grâmadâ’ din romana la sensul de 'grâmadâ de lemne, trunchiuri de copac, descojite §i açezate în grâmadâ, aco-perità cu crengi’. Verbul myglowac ìnseamnà nu numai 'a a§eza trunchiurile în gràmezi (mìgle)’, dar. §i 'a descoji trunchiurile de coajà’. Varianta neutrà myglo, ca §i celelalte douà derivate existente, dovedesc câ acest cu vînt §i-a cîçtigat un loc trainic ìn terminologia forestierâ polonà.
     Cuvinte càrora le propunem etimologie romàneasca : b e r b e c (I, 405), farà etimologie; 'copil mie; pu§tiu’. Douà citate din P. Gojawiczyñska (Rajska jabloii): « maly berbec. . . smiai si^ calq buzi^ » §i St. Zeromski (« Ludzie bezdomni»): « Kto posylal do szkoly takie male berbecie?» Prima atestare in SWil. Credem cà poate fi pus in legàturà cu pluralul rom. berbecí care a stat la baza singularului polon berbec, sau chiar cu varianta dial, berbece. Argumentarea lui St. Lukasik (p. 18), convingàtoare. V §i SW I, 115, care insà trimite la rom. bàrbat (? !). Propunem deci: <rom. berbece> lat. vervex, -ecis>.
    cap (I. 783—784) < magh. càp =tap>. Numeroase citate pentru sensul initial §i douà sensuri alegorice a) 'om cu figurà de tap (bàrbos)’ b) 'pros-tànac, bleg’. Cuvintul a fost transmis slavilor de nord §i maghiarilor de càtre pàstorii romàni. Pentru etimonul románese se pronuntà Vasmer (III 281) §i Slawski (I 54). ìn polonà a intrat incà din sec. XV: 'hireus vallacorum’ (SStp,
I	214). Deci: < rom. tap — koziol>. V. §i DRLM 891, Karlowicz, I 160.