BIBLIOGRAFIE
375
      Dintrc prozatorii rujì, de o deosebità popularitate s-a bucurat Tiirghenicv; operele lui Tolstoi s-au râspîndit abia mai tìrziu. Influenfele lui Turghcniev sìnt analízate in studiul lui A. Diószegi, Turgenyev magyar követoi (Urmaçii maghiari ai lui Turgheniev, vol. II, p. 84 — 137), care dovedeçte cu argumente convingätoare únele tangente dintre opera scriitorului rus çi înfâtiçarea caracterelor in operele lui Reviczky, Tolnai, Godzsu etc., baza te pe träsäturi comune in domeniul social, ideologie çi artistic.
      Foarte contradictorii au fost, în Ungaria, ecourile operci lui Dostoïevski (v. articolul lui I. Rejtö, Dosztojevzkij Magyarországon (1850—1945) — Dostoïevski in Ungaria (1850 — 1945), vol. II, p. 293—339). în secolul al XX-lca, aläturi de L. Tolstoi, Dostoievski se num&rä printre scriitorii ruçi ale cäror opere au fost dezbätute si comentate ccl mai mult (de exemplu, atitudinea scriitorului fa(â de oamenii umiliti, faja de iniçcarea revolucionará çi socialismul utopie etc.).
      Gorki a fost, în literatura universale, scriitorul a cärui creajie a stîrnit, la sfîrçitul secolului trecut çi la începutul secolului nostru, un ecou puternic, lucru dovedit çi de râspîndirea operelor sale în Ungaria. Opera lui Gorki, datorità figurilor de revoluÇionari, de muncitori luptatori create de scriitor, a fost recepfionatà ca un fenomeu eu totul nou. încâ în 1901 Ady vedca în Gorki pe« Bombardierul » timpurilor noi, distrugátorul vechiului (v. articolul lui O. Rossi-a n o v, Ady Endre fejlôdése és az orosz irodalom — Evoluta lui Endre Ady çi literatura rusä, vol. II, p. 413—436). Poetul revolutionär maghiar are doua poezii çi despre Puçkin, al cärui nume este légat de numele poetului luptätor Petöfi. Revolutia rusä din 1905 a avut un roi important în formarea conceptiilor revolutionar-democratice çi socialiste aie lui Ady.
      Problemele legate de râspîndirea çi influenta literaturii ruse sovietice sînt tratate sub diferite aspecte. Remarcäm articolul care trateazä formarea în timpul Republicii sovietice ungare a unui grup de scriitori, care çi-au însuçit principiul partinitâtii literaturii (v. studiul lui F. J 6 z s e f, Magyar-orosz irodalmi vonatkozàsok 1917 —1919 — Referiri literare maghiaro-ruse în anii 1917—1919, vol. III, p. 5—56). Bogat în materiale documentare este studiul Ini B. Lengyel privind atitudinea scriitorilor maghiari fatá de literatura sovieticä în epoca contrarevolutiei (1919—1944). Autorul aduce multe märturii privitoare la influenta literaturii sovietice asupra lui Zs. Móricz, L. Nagy, P. Veres etc. (A magyar irók és a szovjet irodalom az ellenforradalmi korszakban (1919—1914) — Scriitorii maghiari çi literatura sovietica în epoca contrarevolutiei (1919—1944), vol. III, p. 94—172). Din cauza regimului contra-revolutionar a lui Horthy, un numär mare de scriitori progresiçti au fost nevoifi sä emigreze în Austria, Cehoslovacia, Romania çi mai aies în U.R.S.S. Scriitorii aliati ìn afara hotarelor tärii au jucat un roi important în râspîndirea literaturii sovietice. Aceastâ problema o trateazá articúlele lui F. Botka çi L. Illés — A « Kassai Munkàs» mini a szovjet irodalom elsS magyar kôzvetitôje (1920—1930) (Ziarul « Kassai Munkàs» ca primul propagator maghiar al literaturii sovietice (1920 — 1930), vol. III, p. 57—937) çi respectiv, Az« Üj Hang» és a magyar-szovjet irodalmi kapcsolatok (Revista « Uj Hang» çi relatiile literare maghiaro-ruse, vol. III, p. 348 — 402), avînd ca bazâ materialele revistei « Kassai Munkàs» (Muncitorul din Kosice), editata în Cehoslovacia çi « Uj Hang» (Vocea nouä), editata în Uniunea Sovieticä.
      Articolele speciale sìnt inchinate receptàrii, traducerii çi studierii operci lui Gorki, Maia-kovski çi Çolohov în Ungaria, însâ numai pînâ în anul 1945. O singurä lucrare trateazá operele mai recente, çi anume receptarea de cátre publicul çi critica maghiarâ a liricii ruse çi sovietice dupä eliberarea Ungariei (v. articolul lui L. Müller, Az orosz és szovjet lira fogadtatása Magyarországon a felszabadulás után — Receptatea liricii ruse çi sovietice in Ungaria in perioada de dupá eliberare, vol. III, p. 403 — 462).
      Cu privire la legáturile literare maghiaro-ruse se remarcä articolul semnat de L. Ça r-g h i n a despre râspîndirea literaturii maghiare in Rusia çi studiul lui J. Wal d apfel despre interesul çi atitudinea lui Gorki fata de Tragedia omului a lui Madâch, tradusâ din inflativa lui în limba rusa çi avînd ecouri în poemul sàu Omul (A magyar irodalom fogadtatása Oroszor-szàgban az 1870 — 1900 közötti években — Receptarea literaturii maghiare în Rusia între anii
1870_1900, vol. II, p. 200—230) çi, respectiv, Gorkij és Madâch (Gorki çi Madâch, vol. II,
p. 231-278).
      în ansamblu, cele trei volume constituie un succès al istoricilor literari maghiari çi sovietici, în primul rînd în ceea ce priveçte sistematizarea faptelor de naturâ istorico-literarâ în domeniul relatiilor ruso-maghiare. Cele mai multe lucräri nu se opresc la nivelul trecerii în revistà a ecourilor exprimate în organele de presâ. ci relevâ fapte mai profunde în dezvoltarea feno-menului literar în cadrul conditiilor specifice social-politice. Fireçte, aceste studii reprezintâ un material inegal pentru a putea constituí un tratat sistematic privind relatiile literare ruso-maghiare, dar el pregâteçte cu succès un astfel de tratat. Pentru cercetâtorul román, studiile de fatâ oferâ, ca çi alte cercetàri de acest gen privind literatura din alte tári, date comparative, puñete de vedere utile, fapte concrete privind cercetärile de literaturà comparata.
A. KOVÂCS