MICKIEWICZ ÎN LITERATURA ROMÀNA
181
putine pînâ la aceastâ data, §i anume numai în limbile francezâ, germanâ §i italianà, iar în al doilea rînd, fiindcâ faptul în sine dovedeçte pretuirea de care se bucura Mickiewicz printre intelectualii români, doveditâ din plin §i pe alte câi. Traducerea s-a fâcut, dupa cercetârile subsemnatului, din limba italianâ. Se pàstreazâ chiar în text, în paralel, unii termeni traduçi, ca liberté, alâturi de slobozenie. Autorul traducerii râmîne deocamdatâ necunoscut l. Traducerea reuçeçte în mare mâsurâ sa pâstreze timbrul §i stilul biblic al originalului, ceea ce dovedeçte întelegerea artei lui Mickiewicz §i pâtrunderea în adîncul operei lui:
    « La început era credinta întru unul Dumnezeu §i era slobozânie pe lume. ÿi nu au fost pravde, ci numai voia lui Dumnezeu, §i nu era nici stâpîni nici robie, ci numai patriarhi §i copii a lor» 2.
    Frumoase §i vizionarc sînt pasajele, în original §i în traducere, în care autorul acuzâ clasele stâpînitoare de neomenie §i îmbuibare, feudalii lepâ-dîndu-se mai tîrziu de titlurde lor în fata « norodului» râsculat, iar bancherii burgheziei râmînînd sâ-§i lingâ aurul, de foame : « §i iatâ vor veni zde, unde veti linge aurul vostru §i veti roade hîrtia voastrâ, §i nimenea nu va trimite voauâ nici pîne, nici apâ»3. Traducâtorul este, negreçit, unul din revolutionarii de la 1848, spirit de avînt pobtic §i de fior poetic.
    Cît de cunoscut devenise Adam Mickiewicz în tara noastrâ o dovede§te, între altele, scrisoarea Zoei Golescu, marna Gole§tdor, care, la 12 februarie 1851, spune textual câ i s-a vorbit« d’un ouvrage fait par le fameux Mickiewicz, intitulé Les derniers moments de la Pologne §i dacâ este posibd sâ-i fie trimis de la Paris printr-un mijloc sigur (« si vous le trouvez, faites-moi le plaisir de me l’envoyer par quelque occasion sûre ») 4. Se vede câ Mickiewicz era obiect de discutü în întîlnirde din tarâ, iar Zoe Golescu citise probabd §i alte opere aie poetului polon, de tinea neapârat sâ i se trimitâ lucrarea de mai sus, care, de fapt, circula în manuscris, ca un extras din cursul de la Collège de France, §i care s-a tipârit la Paris de-abia în 1867, de câtre fiul poetului, Wl. Mickiewicz, sub titlul Histoire populaire de Pologne.
     Operele lui Adam Mickiewicz s-au râspîndit în tara în spécial în traduceri fran-ceze §i germane, descoperite în bibliotecde publice®. Râspîndirea lor a fost uçoarâ în Transdvania. în schimb, în Principate operele au fost considerate ca periculoase, §i pe o listâ de cârti interzise, emisâ la Iaçi, figureazâ §i«Oeuvres poétiques de Mickiewicz, 2 vol.». Desigur, este vorba de traducerea efectuatâ de Kristian Ostrowski §i publicatâ în editia a 2-a, la Paris, în 1845, în 2 volume, apoi în alte editii.
    în 1852, A. Papiu-Ilarian se referâ la activitatea politicâ a lui Mickiewicz privind Europa Orientalâ §i la « organul» condus de el în acest scop 6, fiind vorba deci de «La Tribune des peuples».
1	Necunoscut a ràmas multa vreme fi autorul originalului tradus, adicà Mickiewicz, càci
I.	Bianu in Catalogul manuscriptelor romànefti, tom. I, Bucurejti, 1907, p. 335, inregistreazà manuscrisul farà sà indice numele lui Mickiewicz, defi traducerea romàneascà era de mult cunoscutà in cercurile poloneze fi citatà ca operà a marelui poet (cf. Wl. Mickiewicz, Zywot Adama Mickiewicza, t. IV Poznari, 1895, p. 67). Probabil cà insufi Mickiewicz luase cunoftinjà de traducere, din moment ce ftirea despre ea s-a pàstrat in familia sa.
     2	Ms. rom. nr. 147, f. 1 r. Comp. Adam Mickiewicz, op. cit., p. 57.
3	Ms. rom. nr. 147, f. 61 v. Comp. Adam Mickiewicz, op. cit., p. 133—134.
1	Cf. Neonila Onofrei, Contribuii bibliografice la cunoafterea traducerilor romà-
nefti din opera lui Mickiewicz, in Prima sesiune ftiinfificà de bibliologie fi documentare, Bucurefti,
1957, p. 122.
     6G. Bogdan-Duicà, Alexandru Russo, in CL, XXV (1901), p. 662, nota 1.
     6 A. Papiu-Ilarian, Istoria romànilor din Dacia Superioarà, t. II, Viena, 1852, p. XII fi urm.