104
LUCIA DJAMO DIACONITÄ
a WT x 0 A0 11 c T K a 'U® WH iipoiumH BHrt «dar sa fie iertat de robie» (1470, I. Bogdan, Doc. §tefan, I, p. 140).
    ìn Neagoe, xmiictko apare în doua contexte cu sensuri diferite, care se deosebesc §i de sensul relevât anterior din documentul mentionat. în primul excmplu nu desemneazà starea socialâ de robie, çerbie, ci apare ca un substantiv colectiv care denumeçte totalitatea celor afiati in stare de çerbie« supuçi, §erbi» npìiAH (CH 3A0 ha\m WT XA a 11 c T K a (< a* primit nume ràu de la supu§i, (çerbi)»
(p. 232).
     In al doilea exemplu cuvintul este folosit cu sens figurât in acest context: K0rAa X®lli;KT RUTH CKPOAHHKK MNOJKhCTKO H IMTiNH	EfC4rtOKfi)ïa H XrtanCTKa
(p. 230). P. P. Panaitescu traduce: «Dar dacâ veti avea o multime de rude çi vor fi piini de neomenie §i de nebunie» (p. 278). în mod evident, in acest exemplu x^diicrKO nu se refera la vreo stare socialâ, ci, reflectind atitudinea conducâtorilor epocii respective fatà de supuçi (slugi), a câpàtat un sens peio-rativ, desemnînd ceva josnic, inferior din punct de vedere moral.
     IIpfepaKa « roabâ, cea din urmâ dintre roabe», dérivât al substantivului slav vechi paea1, « roabâ » cu prefixul np'k — cu care se formeazâ superlativele este un termen mediobulgar atestat în Mariasses 2. în redactia slavo-românâ se gâseçte numai în Macarie, într-o frazâ retorica in care autorul releva condi-tiile în care s-a aflat cetatea Moldovei sub turci: Tor^a H npifKpacHWH (ioyaKCKMH rpaA HfpcivM iiokhh* c-ft... h raKO np-bpaE* nocpaMHWM «atunci §i prea-frumoasa cetate a Succvii s-a supus turcilor... §i ca pe o roabâ au ru§inat-o» (Macarie, p. 86-87).
    rp^iE’K « simplu, ordinar, ignorant, grosolan, incuit» este un termen slav vechi 3, care în Neagoe nu are legàturà eu acest sens, ci este folosit eu sens figurât pentru a indica o categorie socialâ, §i anume, « supus, slugâ, om de jos». Iatâ textul: ukojki HNor^a Kii caaKfc ch h mtiCth, hhh1î Kfs CìUkki h Rtc mkcth, H>Kf HNOrAd napw h hhhIc r p a k k (Cmk « preeum odinioarà am fost în slavà §i în cinste, acum (sînt) fàrâ slavà §i fârâ cinste. Cel care odinioarâ eram împàrat, iar acum sînt om de jos (slugâ)» (p. 246).
     întregul context aratâ clar câ rp^KTi este folosit eu sens figurât, o figurâ de stil, ca antonim al cuvîntului napk §i câ strâbate un drum invers celui strâbâtut de x^aiiCTRô.
     Cu sensul moçtenit din slava comunâ, termenul se pâstreazâ în toate lim-bile slave: bulgarâ — cpyô, sîrbo-croatâ — zpyô, cehâ — hruby, polonâ —gruby §i rusâ — epyÔHbiü.
     Din analiza terminologici acestui domeniu lexical restrîns constatâm câ, în cadrul slavonei româneçti, între lexicul documentelor §i acela al cronicilor existâ anumite deosebiri determinate de specificul fiecâreia din aceste cate-gorii de texte cu continui §i obiective diferite. Spre deosebire de documente care trebuiau sâ se caracterizeze prin precizie §i conciaie, cronicile, scrise dupa modelul cronicarilor bizantini, §i în special al lui Manasses (cunoscut prin intermedin] traducerii mediobulgare), folosesc un stil infiorai, retoric, care, in mod firesc, solicita o mai mare bogâtie çi varietate lexicalâ.
     1	Sadnik fi Aitzetmiiller, Handwörterbuch, p. 111.
     2	Vezi Miklosich, Lexicon, p. 743; Manasses, p. 389.
    3	Sadnik fi Aitzetmiiller, Handwörterbuch, p. 31 fi 240; Miklosich, Lexicon, p. 148; Berneker, SEW, p. 355.