DESPRE HIDRONIMUL CAUTA
AURELIAN CONSTANTINESCU
      Califa este numele unui piriu afluent al riului Rimna. Acesta din urmi, la rindul lui, este afluent al Milcovuluil. Atestàrile documentare pe care le-am gàsit sint din 1691 (7199), iunie 7 : •|v rSpa KdAHUlH*; 1698 (7206), iulie 27: kjíihiu a fi 1746 (7254), februarie 2: ¿im kíaiiuh 4. Califa ca atare nu a format pinà acum obiectul unei ccrcetàri etimologice 5.
     La baza hidronimului Califa credem cà sta v. si. K4ai cu sensul de « noroi, nàmol», càruia i s-a adàugat sufixul -mm, prin analogie cu alte toponimice de felul lui Camenifa — balta lingà balta Saltava, rn. Fetefti 9, sau Zlalifa. Etimonul kia-k mai apare in toponimia noastrà fi in alte forme, de exemplu Califtea (Càliftele), numele unei bàlfi de lingà balta Bis-trejul 7.
     ín sprijinul etimologici propuse mai sus vom incerca sà aducem únele argumente.
      1.	ìntreaga zona geografica in mijlocul càreia este situat piriul Califa poartá característica exprimatà de etimon. Astfel, un deal din imediata apropiere se numefte Tinosul, iar pe lingà el curge piriul Tinoasa 8. Oare nu aceeafi particularitate — cantitatea mare de nàmol din albii,
—	sta la baza denumirii celor douà piriuri? Despre afezarea Màxineni din apropiere, Marele dicfionar geografie al Romànici noteazà in mod expres : « calitatea pàmintului este mediocri, terenul fiind acoperit cu mlaftini intinse»9.
     2.	Tot in legàturà cu etimonul k«-* punem fi numele unei vechi stràzi din Rucurefti : Podul Califii, astàzi Calea Rahovei. in Istoria Bucureytilor, G. I. Ionescu-Gion serie despre una dintre principalele artere ale capitalei noastre urmàtoarele : « Calea Craiovei, numità acum 50—60 de ani, printr-un fel de curioasà cochetàrie, Podul Caldei fi al càrei adevàrat nume fusese fi a fost Podul Calicilor, azi Calea Rahovei»10. Avem convingerea cà nu din« curioasà cochetàrie» Podul Califei primise acest nume, ci era continuarea unei vechi denumiri, care ifi avea ràdàcinile in realità{ile naturale, geografice ale acestei pàrfi a Bucureftiului. Documéntele nu surprind «nafterea» sau « infiintarea» acestui « pod ». Atestàrile documentare care mentioneazà direct acest« pod» sint relativ tirzii (secolul al XVIII-lea). Dar in timpul care s-a scurs de la aparifia Istorici Bucureftilor (1899), cercetarea istoriei capitalei noastre a progresat foartemult. Deosebit de prefioasà ni se pare descoperirea fi aducerea in circularía ftiin(ificà de càtre profesorul Ion Ionafcu a celui mai vechi pian, din 1770, al orafului Bucurefti n. Acest pian aratà, fàrà putinfà de tàgadà, cà artera care ne preocupà se numea la acea datà (1770), deci cu mai mult de 50— 60 de ani in urmà, cum scria Gion la 1889, Podul Califei. Faptul nu a trecut neobservat nici
      I	Marele dicfionar geografie al Romànici, Bucurefti, 1903 *.v.
      *	Arh. *t. Bue., fond. Episcopia Buziu, nu. nr. 173, f. 335 v.
      *	Ibidem, fond, ministirea Rimnicul-Sirat, pacbet. XI —23, f. 2.
      4 Ibidem, fond, m&nistirea Sf. loan, Focfani, ma. nr. 464, f. 211 v.
      *	Acad. Iorgu Iordan, Toponimia romàncascd, Bucurefti, Edit. Acad. R.P.R., 1963, p. 330, nota 8, amintegte fir* comentarii Lacul dupà Califa (m. Focfani) fi Valea Cai ita (rn. Giiefti).
*	DIR, seria B. Jara Romàneasci, veac. XIII—XV, p. 151; veac. XVI, t. II, p. 38; veac. XVII, t. II, p. 298.
      » Ibidem, veac. XIII-XV, p. 167; veac. XVI, t. I, p. 180; t. VI, p. 370.
      *	Marele dicfionar geografie al Romànici, s.v.
       *	Ibidem.
     14 G. I. Ionescu-Gion, Iatoria Bucureftilor, Bucurefti, 1899, p. 375.
      II	I. I o n a f c u, Planul cartografie inedit al orafului Bucurefti din anul 1770, in « Studii», XII, 1959, nr. 5, p. 113-131.