GRAIUL RUS DE LA CLIMÀUTI
121
     Dacâ ìnsà in silaba accentuata se aflà /e/, atunci vocalele « neìnchise» (adicà, in cazul graiului de la Climàuti, /e/ §i /«/) se realizeazà in prima silabà protonicà dupà o consoanà moale ca«non-a». Aceastà neutralizare a opozitiei fonologice de apertura îfi gàsefte expresie sonora într-o « variantâ comuna» al cârei timbru oscileazâ (variatii facultative) între i fi e (ca trepte intermediare am notât V fi e‘):
     xr'ib'ét « §ira spinârii» (eu variatii posibile xr'Vb'ét, xr'e'b'ét, xr'eb'ét, dar nu fi xr'ab'ét), na^zv'iz'd’é «pe stea», v'is'ê'Via «nuntâ», riid'ê'Va « sàptàmînà», kr’is’t'éc « claie», l'im'és « bràzdar (la plug)», yr'id'ê'V « grindei» etc.
     Am notât exceptii putine, care îfi au, de cele mai multe ori, explicatia lor: y 'envár' «ianuarie», fevráV «februarie», s’enVáb’’ br' « septembrie», d’efcàôV’ « decembrie», unde e protonic s-ar putea explica prin influenza limbii romàne, a cârtilor de cuit, calendarelor etc.; i î.l.d. a în biz:ùby « ftirb» trebuie pus în legâturâ eu originea prefixalâ a lui b'ez-1; în cuvintele s't’er'n'à « miriçte», sm'er,d,ûc,iia « descompus», « stricat», p'erè'àtka «mànufà», um’erlâ « (ea) a mûrit», s’erb'it«. (ma, te etc.) mânîncâ» se observa câ e netrecut la a stâ înainte de r, r’ < *r’, ceea ce sugereazà ideea cà în constituirea acestui tip de iakanie /e/ din grupul etimologie fòri s-a comportât altfel decît /e/ de alte origini. (Totufi, d'arzák « mînerul coasei» !). Problema ar merita un studiu aparte, bineínteles pe baza unei ánchete speciale.
c)	A doua silaba protonicâ, dupa consoanele dure
     § 15. ín vorbirea lento, ¡o¡ si /a/ se realizeazà printr-o variantâ comuna a : salav'é'i « privighetoare», varab’éc« vrabie», skavaródn'ik « (un fel de) vátrai», barazdá « brazdâ» f.a.
     Uneori ín loe de a apare s, mai cu seamà ín vorbirea allegro. De ex., ímlatkóm «cu ciocanul» (/moZoífcóm/). Cf. fi § 24.
d)	A doua silaba protonicâ, dupâ consoanele moi
     § 16. în aceastâ pozitie fonemele vocalice neìnchise /e/ fi /a/ se realizeazà printr-o variantà comunà, al càrei timbru oscileazâ între e fi i (iar in vorbirea allegro — b) : s’er'abró « argint», p'ir’ap’ólka « prepelità», dVb^sv'in’è'i «pentru porci» etc.
e) in silabele posttonice
    § 17. ìn finalà absolutà dupà o consoanà durà, /o/ fi /a/ se realizeazà printr-o variantà comunà a: karyta « troacà», sèna « fin», kr’asàla « amnar» f.a.; n'iva « ogor», p'jáuka « lipitoare», znàla « (ea) ftia» f.a.
    § 18. ìn finalà absolutà dupà o consoanà moale am notât cìteva cazuri de « iakanie posttonica : plót'a «rochie», di a triìtn a « doi trìntori», mbladyia «tineri», Fenomenul este, se pare, anterior durificárii lui c’, cum rezultà, spre exemplu, din rostirea sónca « soare» (< sólnc'a < sólnc’e).
     § 19. în silabele finale ìnchise, dupà consoanà durà, /o/ fi /a/ se realizeazà printr-o variantà comunà, al càrei timbru este cuprins între s fi y : lósku «cu lingura», Z’élas’ « anul trecut», kórip «crap» f.a., dar cypVónyk « puifor de gàinà», pólnyc’ « miezul noptii», akai‘an,ttys’ « (pisica) a fàtat» f.a.
     1	Vezi R. I. Avanesov, OvepKu..p. 94.