374
CRITICA
sovietici', sugestii care au ufurat crearea romanului realist maghiar fi, respectiv, formarea literaturii maghiare socialiste» (vol. I, p. 1).
      Retatile strinse dintre cele doua literaturi in aceste doua perioade se datoresc unor con-ditii sociale fi culturale ce apar inca din secolul al XIX-lea, mai ales in a doua jumátate. Referirile privind ;tiin(a fi cultura rusa se gàsesc in presa maghiarà incà de la sfinitili secolului al XVIII-lea — inceputul celui dc-al XIX-lea (v. studiul lui K. B o r, Orosz tudomónyos és irodalmi vonatkozàsok a magyar nyplvu hirlaprodalomban (1780 — 1824); Referiri la ;tiin{a fi literatura rusà in presa maghiarà (1780—1824), vol. I, p. 86—120), iar ceva mai tirziu ajung la publicul maghiar fi »tiri privind literatura rusà, provenite mai ales din surse germane. Cu toate cà in literatura maghiarà din aceastà perioadà nu intilnim un fenomen atit de important, cum au fost, de cxemplu, relatiile nemijlocite fi strinse dintre scriitorii romàni fi Pufkin, totufi, dupà 1825 fi pinà in anul 1848 apar in presa maghiarà un mare numàr de articole informative despre literatura rusà, unele redind chiar idei ale lui Bielinski. Tot in aceastà perioadà apar primele traduccri din nuvclele lui Pufkin (impaccatura — 1839), Gogol (însemnârUe unui nebun — 1840, Calcarea — 1847) fi Lermontov (Bela — 1841) etc.
      Studiul lui I. Feny ó, care trateazà acest subiect (Az orosz irodalom fogadtatàsa a reform-kori magyar hlrlapirodalomban — Receptarea literaturii ruse in presa maghiarà a epocii refor melor, vol. I, p. 204—245) este bine documentât, cu un bogat material, in mare parte nou. Era itisi necesar si se stabileascà paternitatea operelor traduse din rusà. apàrute fàrà indicarea numelor autorilor. De exemplu. nuvela apàrutà in « Atheneum», vol. II, nr. 7 din 1838, sub titlul A testnélkiìli Ir lek (Suflet fàrà trup) si apreciatà de citre cercetitor ca fiind« de un autor necunoscut», nu este altceva decit Povestea despre corpul neinsuflefit al unui necunoscul de V. Odoevski (v. V. F. Odoevski, ilosecmu u paccKa3bi, Moscova, 1959, p. 83 — 92), iar nuvela Miroschef, apàrutà in« Tarsalkodó», nr. 57/1844, tot fàri autor fi calificatà ca« romantici fi sentimentali», nu este altceva, decît un fragment din romanul lui M. Zagoskin, Kuzma Petro-vici Mirofev, apàrut integrai ìn originai pentru prima oarà in 1842.
     Dupà inàbufirea revolutiei din 1848 — 1849, referirile fi traducerile din literatura rusà sint multi ani de-a rindul aproape inexistente. Numai in deceniul al faptelea fi al optelea al secolului trecut ìncepe drumul triumfal al unor opere fi scriitori ai literaturii ruse, cum sint Evgheni Oneghin de Pufkin, in traducerea lui K. Bérczi, románele lui Turgheniev sau opera lui Gogol. Evgheni Oneghin, de pildi, a apàrut in limba maghiari, pini in 1952, in 21 de edi{ii, influenzimi in literatura maghiari dezvoltarea romanului ìn versuri. Gogol a fost apreciat fi tradus de János Arany (v. studiul lui E. K a t o n a. Aran y János és az orosz irodalom — Janos Arany fi literatura rusi, vol. I, p. 316 — 342).
     Interesant este fi fenomenul tratat de L. Forgées in articolili Jókai fi literatura rusà (vol. I, p. 471 — 522), atitudinea romancierului maghiar fiind caracteristici pentru un curent ìtitreg, ideologie fi literar, care era in stare si accepte unele traditi de lupti ale decembriftilor, riminind ìnsi striin ideilor revolutionar-democrate.
     Critica literari maghiarà nu a avut legàturi atìt de strìnse cu critica clasicà rusà, cum le-a avut cea romàneasci. Totufi, a existât o influenti fi anumite relatii ìntre criticii fi activiftii pe tàrìni obftesc, cum sint revolutionarii democrati Bielinski, Herzen, Cernifevski. Dobroliubov, pe de o parte, fi literatura maghiari, pe de alta parte, fenomen studiat in articolul lui L. N y £ r Ô, Adatok az orosz forradalmi demokraták múltszazadi magyarországi fogadtatásához (Contributii la receptarea revolutionarilor democrati nifi in Ungaria in secolul trecut, vol. I, p. 523 — 560).
      Teinele maghiare ìn ziarul« Kolokol» sint relevate in articolul lui A. J ó z s a, A Kolokol magyar vonatkozásai (Referirile maghiare in ziarul« Kolokol», vol. I, P- 346 — 375).
     Cu multà competentà sint tratate problemele traducerilor din poezia fi proza rusà. Lirica rusà a devenit din ce in ce mai cunoscutà publicului maghiar tot in a doua jumátate a secolului al XIX-lea, cind au apàrut fi antologii din poezia rusà : Északi fény (Lumina nordicà), traduceri din Pufkin fi Lermontov, 1866; Orosz kòltòk (Poeti rufi, 1891); Négy orosz koltó (Patru poeti rufi, 1900). O contribuye la analiza traducerilor reprezintà fi articolul lui M. P é t e r, Megjegy-zések Puskin « Jevgenyij Anyeginn-jének magyar fordításához (însemnàri despre traducerea maghiari a romanului Evgheni Oneghin de Pufkin, vol. I, p. 376—406) ; automi reufefte si aplice criteriile fidelità^ii artistice (redarea continutului originalului in forma corespunzitoare). dar nu scapi din vedere nici principiul istorismului, cînd este vorba de traducerea de Bérczi cu aproape un secol ìn urmi. Fundamental este studiul lui L. G á 1 d i despre versiunile maghiare ale poezii lermontoviene : Lermontov rersmüréizrte magyar kôntôsben (Arta versului lermontovian in versiunea maghiarà, vol. I, p. 407—470); se remarcà bogata documentare a acestei lucràri. ca fi unele referiri la literatura romànà. lzbutite sint fi referirile la traduceri in articolul lui
F.	B o t k a. Májákovszkij Magyarorszógon (1945 elòttj [Maiakovski ìn Ungaria (pìnà in 1945), vol. Ili, p. 173 — 250] sau analiza traducerilor epopeii tolstoiene de càtre G y. Rado: Lev Tolsztoj « Hâborû e? Béke» clmü regényének magyar fordításai (Traducerile maghiare ale romanului« Ràzboi fi Pace» de Lev Tolstoi. vol. II, p. 340 — 387).