362
CRITICA
mai vechiul paKOAma (it. raccolta) 5.a., sau au fost inlocuite total de imprumuturi noi, efectúate din alte limbi; cf. lopnuua (rus. lopHUifa.) in loc de Mycmpaòa (it. mostrada), MOpHK, Mamp03, in loc de Mapunap (it.), 6pymo (germ. Brutto), in loc de cnopno (it. sporco) etc.
      Astfel, istoria termcnilor discutaci de L. Vankov constituie o reflectare pe plan lingvistic a istorici rela(iilor economice fi culturale pe care poporul bulgar le-a avut cu alte popoare, mai ales din Balcani, timp de citeva veacuri.
DORIN GÀMULESCU
    TATIANA NICOLESCU, Tolstoi fi literatura romàna, EPL, Bucurejti, 1963, 323 p.
      Apari(ia lucràrii Tatianei Nicolescu — sus^inutà ca disertale pentru titlul de candidat in ftiinfele fílologice — aduce o contribuye valoroasà la cunoafterea ecourilor inregistrate de opera marelui scriitor rus in cultura romàni fi in creala scriitorilor romàni. Acesta este scopul principal al lucràrii. Dar aceste ecouri nu pot fi urmàrite in afara procesului de pàtrundere fi ràspindire a operei lui Lev Tolstoi in Romania fi a luptei de opinii purtatà in jurul operei sale de critica literarà romaneasen. lata de ce autoarea imbinà aceste trei probleme, cercetindu-le grupate in urmàtoarele perioade: 1) de la sfirfitul sec. al XIX-lea pinà in 1917; 2) intre cele douà ràzboaie mondiale fi 3) dupà 23 August 1944. Un capitol final se ocupà de comemorarea la noi a semicentenarului mor^ii lui L. Tolstoi.
      Redactatà intr-un stil dar, curgàtor fi de ìnalta {muta ftiin^ificà, lucrarea impresioneazá, in primul rind, prin minufiozitatea cu care a fost efectuatà munca de adunare fi sistematizare a materialului adus in discutie. Autoarea a cercetat peste 230 periodico romànefti dintr-un ràstimp de peste 75 ani.
      Pasiunea cu care autoarea a lucrat la cercetarea problemei se vede fi din modul in care a càutat sà stabileascà, in mod comparativ, atitudinile ideologice fi politice ale autorilor arti-colelor critice, sà analizeze valoarea acestora. O aten^ie spedala o acordà autoarea modului in care au realizat transpunerea in limba romàna traducàtorii operelor lui Tolstoi. Din acest punct de vedere, rezultatele cercetàrii traducerilor de pinà la 1944 aratà cà, in majoritatea cazu-rilor, traducàtorii nu aveau totdeauna o con^timtà inaltà a sarcinii lor, procedind uneori in mod arbitrar la trunchierea fi modificarea textului operelor marelui scriitor rus. Tatiana Nicolescu ajunge la aceastà concluzie in urma confruntàrii traducerilor romànefti cu versiunile franceze fi germane, dupà care s-au fàcut eie de obicei, fi apoi cu originalul rusesc, stabilind ce anume omisiuni sau modificàri au fost operate. Autoarea a efectuat o munca extrem de meticuloasà fi stàruitoarc in aceastà direc^ie, cercetind peste 270 traduceri ale diverselor opere tolstoiene, apárate inainte de 1944, in periodice fi in volume separate. Evident, cele mai multe denaturàri ale textelor tolstoiene revin traducàtorilor de la publicadle reaccionare, in timp ce traducàtorii legaci de presa muncitoreascà s-au achitat conftiincios de misiunea lor, prezentind publicului muncitoresc, pe cit se putea in conditiile de atunci, mai ales pe Tolstoi artistul, pe Tolstoi critic al societàri capitaliste, pe Tolstoi protestatarul. Dar, in generai, din cauza traducerilor de cele mai multe ori defectuoase de pinà la 1944, genialul scriitor rus a putut fi cunoscut in adevàrata lui luminà, de càtre marele public románese, abia in anii regimului democrat-popular.
      In numeroase pagini ale lucràrii se aratà cum a fost prezentat Tolstoi in critica romàneascà (S. Mehedinti, Duiliu Zamfirescu etc.) fi cu cità càldurà au scris despre el criticii progresifti ca O. Carp, C. Dobrogeanu-Gherea, C. Stere, G. Ibràileanu (ace9ta, mai ales, i-a consacrat pagini inspirate marelui romancier), precura fi scriitorii M. Sadoveanu, Tudor Arghezi. Cezar Petrescu, I. Agirbieeanu, V. Eftimiu fi altii.
      Un loc important se acordà in lucrare reprezentàrii pieselor lui L. N. Tolstoi in Romània, aràtindu-se cà directiile teatrelor, dependente de guvernele burghezo-mofierefti, de cele mai multe ori nu puneau in scenà operele dramatice ale lui Tolstoi, sau dupà o reprezentatie-douà eie erau scoase de pe afife (cu exceptia teatrului national de la Iafi, in timpul cit a fost director M. Sadoveanu), in timp ce se bucurau de un larg sprijin dramatizàrile franceze dupà Anna Karenina, tnvierea. Sonata Kreutzer, dramatizàri ce retineau din aceste opere numai partea eroicà.
      Capitole substanfiale sint consacrate inriuririi operei lui Tolstoi asupra scriitorilor noftri fi in special asupra lui Duiliu Zamfirescu (p. 152 —165), M. Sadoveanu (165 —171), I. Agirbi-ceanu (172-180), Liviu Rebreanu (232-239), Gala Galction (239—244) fi Cezar Petrescu
(244-255).