TERMINOLOGIA SOCIAL-POLITICA A SLAVONEI ROMÂNEÇTI
103
Aceastâ explicatie, dupa pârerea noastrâ, constituie dovada câ în perioada în care s-a scris cronica moldo-polonâ curtean devenise termenul consacrât fi elimina treptat sinonimul sâu slav akopihhhh'k.
    KptAHHMlïp « credincer, om de incredere la o curte domneascâ, boiernaf al curtii, subordonat cuparului» este un termen românesc dérivât al substan-tivului credinfâ, format eu sufixul numelui de agent -ar 1. Spre deosebire de curtean, care are un corespondent in terminologia slava, acestui termen nu i-am gasit corespondent slav printre dregatori.
     în Neagoe gasim : gii cndTdpe, hah kti KpfAHHMtpf, mah KdTdCH ekith « intre spatari, sau intre credinceri * sau sa fie vâtafi» (p. 230). Astâzi învechit, termenul credincer, înregistrat în dictionarele limbii romàne, presupunem câ a circulât in limba romàna veche, de unde a pâtruns în redactia slavo-românâ.
     Atît curtean, cît fi credincer sînt creatii românefti, apârute în limbâ în conditii social-politice specifice societâtii feudale fi, din limba vorbità, ca ter-meni tehnici, au pâtruns în limba de cancelarie.
III.	Termeni privind clasele sociale
     (ÌTOnJH « stâpîn, proprietar, domn». Miklosich, citînd cuvîntul din sla-vona sîrbâ îl considera element lexical albanez 3, dar cercetârile lexicale mai noi au dus la concluzia câ nu este albanez fi nici balcanism cu etimologie neclarâ4, ci cuvînt. de origine slava 5, care a îmbogâtit fi fondul lexical al limbii albaneze, dar cu o evolutie semanticâ proprie.
     în limbile bulgara fi sîrbo-croatâ termenul se pâstreazâ în forma cmonamiH. în redactia slavo-românâ gâsim termenul însotit fi de o precizare a sensului în acest context: r-kch Hdpnud^T cm CTondNU a°mc,k'' CKOHjfh «toti (care) se numesc stâpîni ai caselor lor» (Neagoe, p. 251).
    Intrat de timpuriu în limba romàna, cuvîntid a format derivate ca: stâ-pînesc, a stâpîni, stâpînire, stâpînit fi stâpînitor.
    XrtdnCTKO este un dérivât al substantivului slav vechi jfAdmi 8, format eu sufixul-kCTKO. Înregistrînd cuvîntul în varianta jfOAOnCTKO (eu polnoglasie), într-un zbornic rusesc din secolul al XV-lea, Miklosich îl traduce servitus (Lexicon, p. 1090). Cu sens de « robie, ferbie» termenul este atestat de multe ori în vechile texte rusefti7.
     Cu partioularitâti fonetice râsâritene, cuvîntul apare izolat într-un document moldovenesc din timpul domniei lui ÿtefan cel Mare, din care citâm:
1	Vezi DA, t. I, partea I, p. 889; C i h a c, I, p. 62 ; T i k t i n, RDW t. I., p. 433.
      2	P. P. Panaitescu în traducerea textului folose?te termenul credinciari (p. 278), iar în nota 4 explicâ faptui câ în textul românesc al învàfâturilor se gâseçte cupari $i de aceea în indice, la cuvîntul credinciari serie în parantezà paharnic (p. 319).
     3	Vezi Miklosich, Lexicon, p. 885.
4	Vezi K r. S a n d f e 1 d, Linguistique balcanique. Problèmes et résultats, Paris, 1930, p. 94.
     5	Vezi Mladenov, EmuMOAoeunecKU penHUK, p. 610; T i k t i n, RDW t. III, p. 1484; Al. Rosetti, Mélangés de linguistique et de philologie, Copenhaga — Bucureçti, 1947, p. 406—408; A. Rosetti, Istoria limbii romane vol. III. Limbile slave meridionale, Bucurefti, 1952, p. 64 ; G. M i h à i 1 a, împrumuturi vechi sud-slave în limba romàna, Bucureçti, 1960, p. 135—136.
    6	Vezi Sadnik ?i Aitzetmüller, Handwörterbuch, p. 32 ?i 242; Berneker, SEW p. 394.
     7	Sreznevski, Mamepuajibi, t. III, col. 1385.