296
A. VRACIU
     2.	Trebuie apoi precizat prin ce se deosebesc trasaturile moftenite din indo-europeana comunà de cele dezvoltate ulterior in balto-slavà.
     3.	Se impune folosirea pe scarà mai larga a datelor toponimiei fi hidroniiniei.Trebuie deci reluate fi dezvoltate cercetàrile initiate de K. Buga fi continuate de M. Vasmer, R. Schmitt-lein, V. N. Toporov fi O. N. Trubaciov 1.
     4.	Evident, progresul cercetàrilor in domeniul vechilor raporturi balto-slave depinde de felul corect de a fti cum trebuie pusà problema.
     5.	In sfirfit, trebuie intreprinse cercetàri axate pe interpretarea spaziala fi temporalà a vechilor raporturi balto-slave.
     § 16. ín ceea ce ne privefte, noi sintem de parere ca problema vechilor raporturi balto-slave trebuie prività astfel :
      1.	ìn prezent dispunem de fapte suficiente (fonetice, gramaticale, lexicale fi de derivale) care ne dau dreptul sà postularli existenja unei comunilàfi lingvistice 2, dar nu avem probe concludente pentru a admite existenja unei un ita fi etnice fi lingvistice (in sensul unei limbi unice) a slavilor fi baljilor 3.
      Cit privefte coincidence care apar fi in alte limbi indo-europene, acestea reprezintà men-cinerea unor elemente vechi fi nu pot fi invocate in favoarea comunitàri lingvistice balto-slave. Trebuie insà avute in vedere fi raporturile mai strinse dintre limbile balto-slave fi alte grupuri indo-europene (germanice, indo-iranicne, italo-celtice, toharicà, hitità, daco-moesianà etc.)4.
      2.	E grefità pàrerea cà problema balto-slavà ar fi numai lingvisticà fi cà poate fi expli-catà in afara datelor istoriei. Dupà noi, problema comunitàri balto-slave, atit de actúala fi de controversatà, poate fi rezolvatà numai dacá se asigurà o colaborare strinsà intre lingvifti fi istorici in sens larg (arheologi, etnografi fi antropologi). Astfel, cu ajutorul datelor furnizate de arheologie, vor putea fi fixate, pe de o parte, limitele in timp fi spaghi, iar pe de alta con^i-nutul concret al epocii de comunitate balto-slavà5.
     3.	Problema unitàri balto-slave nu poate fi separatà de problema mai generalà a limbii comune fi a patriei primitive. Se poate presupune doar cà, dupà scindarea indo-europenei, balto-slavii se aflau in apropierea imediatà a indo-iranienilor fi germanilor.
     4.	Este greu de spus cind a ìnceput fi cit a durat aceastà epocà. Limitele cronologice presupuse de diferi^i invàdati diferà foarte mult una de alta : mileniul al 111-lea sau al II-lea ori secolul al Y-lea i.e.n. sint date foarte aproximative, care mai trebuie precizate l. Pentru etapa imediat urmàtoare putem presupune cà, datorità crefterii populapei fi extinderii teri-toriilor ocúpate, cauze care au dus la aparifia unor tràsàturi dialectale, incep sà se contureze unele dcosebiri lingvistice intre balji fi slavi. Dar in aceastà epocà ei pàstreazà totufi un contact destul de puternic unii cu alfiìl. Afa se face cà inova^iile produse acum ìntr-o parte a teri-toriului se puteau transmite fi celeilalte *. Mai tirziu insà, izolarea a mers afa de departe, incit nu mai putea fi vorba de apari(ia unor inova^ii comune slavilor fi balplor. Dar la aceasta a mai contribuii un factor. Dezvoltindu-se din acelafi dialect indo-european, slavii fi bal{ii au gàsit in teritoriile ocúpate subslraturi diferite, care ulterior au dus la diferen(ierea lor lingvisticà.
      7. Farà indoialà, la explicarea asemànàrilor dintre slavà fi balticà trebuie {im11 neapàrat scarna fi de faptul cà, alàturi de inova{ii comune, aici vor fi fiind fi unele demente moftenite
      1	Cf., de exemplu, monografia celor doi autori: JlumeucmitHecKuù anaAU3 iiiòponuMoe Bepxnezo IJoÒHenpoebHi Moscova, 1962.
      *	Nu absolut unitare fi nici monolite.
      8	Este fi pàrerea unor învà{aji ca A. A. Çahmatov, B. V. Hornung, V. Kiparsky, E. Dickenmann f.a. Totufi, dupà M. Budimir (Omeembt. . ., p- 175; «Bonpocbi H3biK03HaHHH », 1958, nr. 1, p. 51), inova^iile ìn materie de vocabular ar constitui o màrturie a apropierii etnice fi cultural-istorice a balto-slavilor.
       *	ïn legàturà cu raporturile dintre (balto) slavà fi daco-moesianà, vezi lucrarea recentà a acad. VI. Gheorghiev BoKCHìHama cuctneMa e pa36on ho CAaeHHCKtone e3Uifti, Sofia, 1964. Vezi fi articolele noastre : AKmyaAbHbie eonpocu ii3yueHus cyòcmpaHtnbix OAeMenmoe py.HbiHCKoeo H3biKa> ìn «EtuiKaHCKO e3HK03iiaHne », VI, Sofia, 1963, p. 119 — 132;
VIII,	1964, p. 15-45.
      6	Dar fi arheologii nu se pot dispensa de datele lingvisticii. Astfel, ìn ed. a 2-a a monografici BocmouHOCAaeMHCKue TìAeMena, Moscova, 1953, p. 37 — 38, P. N. Tretiakov este de acord cu lingviftii care sus^in cà epoca unitàri brUo-slave a existât din mileniul al III-lea pìnà in cel de-al II-lea î.e.n. (Vezi fi MmoiU apxe0A0ZUMecK0e0 U3yneHUH eòcniO'iHO-CAaenHCKUX riAeMen, Moscova, 1958, p. 34). Dupà pàrerea lui T. Lehr-Splawinski (vezi «Bonpocbi H3biK03HaHHH» 1955, nr. 1, p. 152), fi in ed. a 2-a problema etnogenezei slavilor este rezolvatà de P. N. Tretiakov tot unilatéral, càci folo-sefte in màsurà insuficientà (defi mai mult decìt in prima edi^ie, apàrutà la Moscova in 1948) datele lingvisticii.
      « Este adevàrat cà J. Czekanowski, iar apoi fi V. Kiparsky, au presupus cà etnonimi NeupOl (pentru care se gàsesc corespondente in lituana fi slavà), menzionai de Herodot in 512 ì.e.n., ar fi denumirea comunà a balto-slavilor care nu se scindaserà ìncà, afirmatie nelipsità de o anumità dozà de verosimilitate. Cf. fi D. Brozovic, art. ci*., p. 81-98.
      7	Inainte de contactul dintre baiti fi limbile finice de pe litoralul Màrii Baltico. (In legàturà cu aceastà problemà vezi fi A. Sabaliauskas, Balttf ir Pabaltijo suomii{ kalbif $antykiaiy in« Lietuviij kalbotyros klausimai», VI,p. 109 — 136. Cf. fi P. Ariste, CAyuau H3biKoeoeo Komnanma e JlameaAuu, ibidem, p. 137—148.
      8	ìn spiriti«! teorie i lui J. M. Eudzelin.