MICKIEWICZ IN LITERATURA ROMÀNI
185
retufàri in propria sa revista « Albina Pindului» pe 1870 1 fi in volumele sale de versuri. Din 38 de strofe a cite patru versuri Grandea a reconstruit 19 strofe a cite zece versuri, inmultind numàrul cu aproape p&truzeci. Traducerea nu este din cele mai reufite fi nu poate sa se apropie de tonurile fi culoarea de verb a baladei originale, totufi traducàtorul incearcà fi nimerefte linii de imitatie fi de efect, ca in urmàtoarea imagine in care apar zina fi tinàrul atras de ea in fundul apei:
                     « !ji acum vultoarea spuma fi mugefte Valul cu urgie geme, se roteate,
                     §i-n lumina lunei se vàd des in zbor Doà umbre albe ca ufure nor».
     In anul ràscoalei, 1863, Grandea apeleazà la tonul eroic din partea a IlI-a a Stràbunilor, prezentind in traducere, in «Reforma» din 11 iulie 1863, scena arestàrii « filomatilor», povestità in inchisoare de Sobolewski. Stdul este viu fi dinamic, imitind cu succes originalul:
      « Cel mai june se plingea (el avea zece ani, nenorocitul !) ca nu poate sà-fi tirascà picioa-rele incatenate [puse in lanjuri] fi arata picioarele lui goale fi singerate [...]. El observa cà poporul plingea privind lanjurile lui fi le scuturà, ca fi cum ar fi vrut sà spuie cà nu ii par grele. indatà calul pomi in galop, chibitca [tràsurà veche] plecà ca o sàgeatà fi comandantul, ridicindu-fi pàlària, se màljà cit putu, apoi strigà cu vocea ràsunàtoare: « Nu, Polonia nu e moartà» 2.
    Dupa comparatide de texte fàcute de mine, traducerea s-a efectuat din versiunea francezà a operelor lui Mickiewicz scoasà de Kristian Ostrowski fi publicatà la Paris, sub titlul Adam Mickiewicz, Oeuvres poétiques, in mai multe editii: 1841, 1845, 1849, 1859 (in ultimul an 2 editii).
     Se ftie acum cà, afarà de traduceri din Mickiewicz, ràscoala polonezà din ianuarie 1863 a avut un viu ecou in presa romàneascà a timpului 3.
    In 1880, Mickiewicz a fost sàrbàtorit la Bologna, in Italia, cu prdejul a 50 de ani de la prima càlàtorie a poetului in aceastà tara. Ecoul acestei sàrbà-toriri a stràbàtut pina in tarà. ín 1881, Ulise Cariadi traduce fi tipàrefte in « Portofoliul román» 4, versurde de tinerete ale lui Mickiewicz, Toasty, cu care poetul intimpinà crearea societàtd tinerdor poloni denumità « Towarzystwo Promienistych». Mickiewicz invità, intr-o simbolicà interesantà a cuvintelor « promien», « promienisty» (razà, iradiatie, iradiant) la unirea tineretului intr-un corp solidar de actiune fi de luptà. Cariadi a inteles sensul subtd al creatiei, ceea ce se vede din nota insotitoare, dar, neavind la dispozitie «termenii» corespunzàtori, traducerea lui in prozà devine in unele cazuri ilariantà, vorbind de «radioasà luminà» pentru « lumina iradiatà de soare», de «fortuna» care impràftie tineretul (pentru « vijelie», « furtunà»), dacà nu existà puterea de atractie, de gravitatie a solidaritàtii, simbolizatà prin magnetism etc. etc. Traducerea devine inteligibdà, in unele formulàri, numai pe baza originalului. Este totufi fi aceasta incà un ecou al creatiei lui Mickiewicz in literatura romànà.
      1	Ibidem, în « Albina Pindului» din 15 ianuarie 1870, p. 1 — 2.
      2	G r. H. Grandea, farul fi Polonia, în « Reforma», an. V, nr. 25 din 11 iulie 1863, p. 99-100.
     3	Cf. V. Jeglinschi, Ecoul râscoalei poloneze din 1863 in presa româneascâ, (sub tipar).
      4	Un tuast (dupà A. Mickiewicz), în « Portofoliul roman», an. I (1881), partea a Il-a nr. 8, p. 116. Semneazâ Ulise Cariadi.