BIBLIOGRAFIE
367
      ín ceea ce privejte stilul traducerilor, trebuie sà recunoajtem cà in majoritatea cazurilor a fost redata limba simplà ji populara, pe care o vorbejte poetul, chiar ji in poeziile sale filozofice.
      Este interesantá redarea verbului de formale proprie a heiniza prin adverbul ieÜHeoÓpOSHO :
                       De-ar fì-n lume munai mife — tot poet a^ fi? Totuna...
                       Mieunind in ode-nalte, tragic miorlàind — un Garrick,
                       Ziua tologit in soare, pindind cozile de goaric,
                       Noaptea-n pod, cerdac ?i stre^ini heinizind duios la lunfi.
                     HHTepecHo: b uapcrae koiuck 6biJi 6bi towc h bostom?
                      H bobhji 6bi, cjiobho TappHK, M0H0Ji0rH b cjie3Hbix flpaMax,
                     JXhcm — BajmjicH 6 na npunene h jiobhji Mbimeñ ynpHMbix, rio HOHaM — tcùueodpasuo baoxhobjihjich 6 jiyHHbiM cbctom.
      Traducátorii au ¡nieles importanza negatici in poezia lui Eminescu §i cazurile de negale au fost redate in proporle de aproximativ 50%. Expresia negatici este ceva mai sàracà in traducen, càci celor cinci categorii de negale pe care le gàsim in opera lui Eminescu (negabile cu adverbul nu ; negabile cu conjunc^ia riici ; negabile cu adverbul niciodalà ; cuvintele compuse cu prefixul negativ ne- §i termenii echivalenti ai negatiei) 1 le corespund in limba rusà numai trei categorii de nega^ii: negabile cu partícula negativà ne9 negafiile cu prefixul uè- ?i termenii echivalen^i ai negatiei.
      Traducàtorii trateaza in mod diferen{iat negabile din originai, ceea ce da dovadà de apro-fundare a textului. In versul de mai jos din Scrisoarea III cuvintul nerozie, in care negala abia mai e sim^ità. a fost redat printr-un echivalent al negatici xuMepa, pe cind cuvintul neferi-cire% in care negala este evidentà, a fost redat printr-un cuvint compus cu prefixul uè- : uecHOcmbe
                           Virtù tea? e o nerozie; Geniul? o nefericire.
                         TeHHii — cymce Hecnacmbe ! Cobccti» — BpeflHan xuMepa.
      in ceea ce privejte respectarea versificatici din originai, insugi Eminescu considera cà in unele cazuri specificul limbii in care se face traducerea impune schimbarea metrului. Nu vom intra in discuoia acestei probleme, ci vom indica numai pàrerea lui I. Kojevnikov, care considera cà nu existà cauze obiective care sà determine pe traducàtorul din romànà in rusà sà modifice metrul versurilor. Traducàtorii poeziilor din culegere au càutat in generai sà respecte metrul originalului, iar abaterile care existà totu;i se datoresc, dupà pàrerea noastrà, faptului cà frecven(a cuvintelor lungi este mai mare in limba rusà decit in limba romànà. Deoarece versificala are o funere artisticà, orice uniformizare sau simplificare a metrului atrage modificàri in sistemul de imagini. Poezia Sara pe deal, care prezintà una din cele mai originale versificaci din lirica romàneascà, a fost tàlmàcità in dactili, pierzind din specificul sàu.
      Ni se pare cà versul dodecasilabic al acestei poezii se putea foiosi ;i in traducere, cu atit mai mult cu cit el existà in poezia populará ucraineanà 2 :
                                CnblUICH pOJKOK, H non 3BC3AHWM MepuaHHeM
                                    Oraflo Ha xojim noTHHyjioci» c MojmamicM.
                                   JlbeTCfl b osparc Booa KjuoMCBa*,
                            Tti non anaioicfi	jioporan !
      De asemenea, $i poezia Cu pinzele atirnate are o versificale complicata, cu func^ia estetica de a accentua ideea principalà din Secare strofa. Traducerea fiind fàcutà in versuri iambice egale, aceastà funere a versificatici dispare:
                    De ce mi intristeazfi	Ax, nO'ieMy mhc pa3yM
                     Cà valurile mor,	rie Ma.'IH 7 CMepTfc BOJIHbl?
                     Ctnd attele unneazfi	Beni BCJien 3a HCIO cpa3y
                     Rotini! tu urna lor?	JIpyrHC poTKQeHbl. . -
      Trecind la rima, trebuie sà observàm cà, in generai, inlocuirea rimei incrucijate prin rimà imperechiatà sau invers nu modifica mult sonoritatea versurilor. Constituie o excep(ie numai versurile scrise in formà popularà, care prin inlocuirea rimei alàturate capata un aspect cult.
      Dar sonoritatea originalului este mult mai denaturata in cazul inlocuirii terminatici femenine prin cea masculinà ji viceversa, in poezia Floarea albastrà predomina terminala femeninà,