LERMONTOV IN LUMINA CONTEMPORANEITÀfTI
165
de compuneri dramatice. Tóate insà, pinà la Mascarada, purtau amprcnta imitatici, mai ales dupa Schiller, iar pe de alta parte erau prea impregnate de clemente autobiografice 1. Mascarada insà e o dramà romanticà rezistentà §i intereseazà pentru cristalizarea unei pozitii noi a poetului, a acelei pozitii care ì§i va gàsi afirmarea desàvirfità abia in Demonul §i Un erou al timpului nostra.
     Dacà in M(iri profesiunea de credintà romanticà se revarsà pe largi efuziuni liricc, eroul fiind o victimà a lumii « nepàsàtoare », din care cauzà sentimentul predominant pe cared stirne§te poemul e cel al compasiunii, in Mascarada acuzatia devine sarcasticà, eroul principal nu mai e o victimà, ci un ràzbunàtor « lucid». Arbenin e primul personaj demonic din creatia lui Lermontov §i prin aceasta mai ales e interesant. N-ar fi exagerat a spune cà in destinul lui se aflà concentrata o contradictie fundamentalà a romantismului — intre viziunea esteticà contemplativà §i setea organicà de actiune 2. ìn mult mai mare màsurà decit Puskin, prin dinamismul sàu temperamental Lermontov se inàbu§ea in patul lui Procust al romantismului. Dar negàsind — atunci — o cauzà càreia sà-i poatà inchina geniul §i energia, ajunge la concluzia cà e indreptàtit sà treacà prin lume ca un pedepsitor. Unii comentatori au vàzut in aceastà parte (din ultimii ani de viatà) a creatici lui Lermontov un fel de dialecticà a relatiilor dintre bine fi ràu 3 — luciditatea sarcasticà a geniului pedepsitor i-ar da putintà acestuia sà se ridice de la negarea cinicà a binelui fals prin practica ràului pinà la intelegerea superioarà a esentei reale a binelui, de care insà in societate — din cauzà cà e dominatà de fàtàrnicie — el in mod fatai nu se poate impàrtàfi. Ìn aceasta ar consta tragismul inexorabU al personajului demonic. Nouà inter-pretarea aceasta ne pare hazardatà §i in orice caz fortatà, pentru cà de fapt creatia lermontovianà pare a intruni tablouri de viatà care sà justifice dreptul poetului de a actiona a§a, cum o spune direct in 1 Ianuarie — zvirlind in fata
     1	ViitoruI poet avea doar trei ani cind a ràmas orfan de mama. In urma unui aranjament de familie, a fost crescut de bunica sa — Elisaveta Alexeevna Arsenieva, descendentS dintr-o veehe familie nobiliarà — o mofiereasà capricioasà fi despótica. Intre soacrà fi ginere erau frecvente conflicte de o rara violenta. Se pare cà bunica nu respecta únele angajamente, pretextind proasta conduità a tatàlui ; dar evident fi speculind pozifia ei in societate. Adoles-centul Lermontov a devenit prea de timpuriu martor fi chiar arbitru in asemenea certuri penibile, ceea ce a làsat urme dureroase in sufletul sàu impresionabil. Piesele Menschen und Leidenschaften fi Un om ciudat se bazeazà in mare parte pe asemenea amintiri. ìn eie, dar mai ales in piesa Doi frati se gàsesc fi ecouri ale unei iubiri nefericite, Lermontov fiind indràgostit fàrà speranza de o verifoarà a lui (Y. A. Lopuhova).
     2	Contradicha aceasta dupà pàrerea noastrà, poate fi identificatà fi in creafia lui Emi-nescu, dar evident la poetul román ea se manifesta cu totul altfel. Constatarea ar permite infi-rarea unor consideratimi de ordin comparativ, la care insà noi renunfàm deocamdatà, mulfu-mindu-ne a trimite pe cititorul interesat la incercarea noastrà Eminescu in rusente («Revista de istorie fi teorie literarà», XIII, 1964, nr. 2).
     3	Iatà, de pildà, un pasaj din eomentariile lui B. M. Eichenbaum: « Arbenin aproape cà citeazà din Demonul cind ii spune Ninei: « §i-am renàscut pentru viafà fi pentru bine». E caracteristic in acest sens cà Arbenin, care a ucis-o pe Nina, stirnefte (ca fi Demonul) compasiune, pentru cà, ucigind-o, el ucide fi propria-fi fericire, propria-fi speranfà de a se salva pentru credinjà fi bine. Acest principiu al unei compasiuni duble (fi fafà de victimà fi fafà de cel vinovat de pieirea ei) se integra in conceptul lui Lermontov: prima redactare a Mascaradei propusà teatrului se compunea din trei acte fi nu confinea nici chipul « necunoscu-tului», nici « pedeapsa» pe care acesta o infàptuiefte. Abia dupà interdicta cenzurii, a fost scris actul al patrulea, in care Arbenin inebunefte. La fel fi in Demonul pinà la ultima redactare (destinata a fi prezentatà cur(ii) nu exista triumful ingerului asupra demonului. In generai, ideea pedepsirii ràului tragic contrazice sistemul artistic al lui Lermontov» Muxau.i lOpbeeuu JlepMomnoe. IIojtHoe coBpaime cohuhchuü, Tom Tperaii, flpaMbi, Moscova-Leningrad, 1948, p. 477).