BIBLIOGRAFIE
381
     ín prima parte, se face o expunere de sinteza a producaci literare din perioada liusitä, incepind cu premergätorii lui Hus (a doua jumätate a sec. al XlV-lea). Din punct de vedere al evolu^iei literare, autorii nu circumscriu aceastà perioada numai la epoca luptelor revolucionare
—	adicä de la 1419 la 1436 — ci admit, pe bunä dreptate, cä husitismul ifi are radàcinile infipte adinc in atmosfera fi realita^ile sociale din a doua jumätate a sec. al XlV-lea fi cä producía literara legatà de mifcarea revolucionara husitá nu inceteazä odatà cu lichidarea ultimelor dctafa-mente taborite. Idealurile husi^ilor continua sä se oglindeascà in operele literare ale timpului, pinà in ultimii ani de doinnie ai lui Jifi de Podébrad (1458—1471). Afadar, dezvoltarea litera-turii cehe din perioada husita nu coincide in timp cu desfäfurarea ruzboaielor husite, ci cum e fi firese ea e prefa^atä de ideile ràscolitoare fi« eretice» din a doua jumätate a sec. al XlV-lea, la care se adaogà ultímele ecouri literare prelungite pinà dincolo de mijlocul sec. al XV-lca.
     In ceea ce privefte operele literare din perioada prehusitä, premergätoare anului 1400, eie sint axate pe probleme sociale, soluciónate insä in formä religioasä. Avem de-a face cu cazanii, ca cea mai obifnuitä formä de propaganda fi cu traducerea cär\ilor biblice in limba celiä. Exista atunci fi o bogatä literaturä de« tratate» teologice pentru educala religioasä, in special a clerului. Dupä 1400, producta literarä se diferen^iazä, insä din punct de vedere formal apare intr-o invef-mintare mai restrinsä. Deoarece literatura se adreseazä acum maselor revolucionare, au loe transforman, atit in ceea ce privefte func^ia literaturii, cit fi ierarhia genurilor literare. Particu-laritatea oricärei opere literare era importatila ei agitatoricá. Se dä acum o luptä continuä pentru infäptuirea unui nou program social, pentru intronarea adcvärului.
      Defi scrierile latinefti aveau o deosebitä importará, totufi patosul creatici trece asupra operelor literare in limba cehä. In afara « tratatelor» cu con^inut religiös, un rol important il joacä acum cintecul, fie cu caracter liturgie, fie laic. El e intonat cu o neobifnuitä vigoare de detafamentele revolutionäre pe cimpurile de luptä. Apare acum literatura politicò fi istoricä.
     Dupä 1437, scliimbindu-se situala politicä, literatura ifi pierde caracterul combativ. ín schimb, creala literarä imprumutä un ton polemic, folosit in dispútele dintre utraevifti, husi^ii radicali fi curia papalä. Reapare literatura distractivä. ín acelafi timp, se continuä alcätuirca tratatelor, cazaniilor fi cintecelor. Acestea din urmä au o funche complexä, sodali» fi literarä. De asemenea, se scriu in cehä fi latinä compozitii in versuri si se dezvoltä proza politicä. Valoroase sint fi scrierile istorice, pentru care se creazä termenul adecvat de« vechi letopise^e cehe». Trátatele de teologie se scriu mai ales in latinä, scopul lor fiind de a combate sau a räspunde la dispútele dogmatice ale timpului. íntrucit limba cehä ifi märefte tot mai mult sfera de ac^iune, scrierile teologice nu mai constituie o lecturä exclusivä a clerului. In sfirfit, in aceastä perioadä se cultivä ftiin^ele naturii fi medicina. Afadar, privitä mai indeaproape, mi f ca rea revolutionär husitä s-a dovedit a fi fecundä fi din punct de vedere al crea^ei. Explicaría stä in faptul cä husitismul a generat noi treburn^e, printre care fi setea de culturä a maselor populare.
     Trecind la selecfionarea materialului din primul volum, autorii 1-au grupat in douä capitole : I. Premergätorii lui Hus fi II. Perioada husitismului combativ. In capitolul I au fost incluse texte aparjinind lui Jan MiliÖ z Kromefíáe (molitve), Matéi z Janova (Regulile vechiului fi noului Testament) fi Konrad Waldhauser (postile). Capitolul urmätor grupeazä scrieri datorate lui Jan Hus (cazanii, epistole, cuvintäri, quodlibet-uri f.a.), apoi tratate fi cazanii aleätuite de adeptii fi adversarii lui Hus, cintece cu o mare bogäjie de variante, compozijii recitative in versuri, prozä politicä, istoricä fi militará.
     Volumul al Il-lea cuprinde de asemenea douä capitole, in continuare: III. Perioada dintre 1430 fi 1460, cu urmätoarele subimpärjiri, oarecum pe genuri : scrierile lui Petr ChelÖick$r, literatura « tratatelor», compozitii in versuri, prozä publicisticä fi politicä, epistole, prozä istoricä, prozä de cälätorii fi prozä distractivä. Cel de-al IV-lea capítol cuprinde literatura de specialitate, fi anuine: literaturä jurídica, evoluta traducerii cehe a bibliei, filologie fi retoricä ; ftiintcle naturii fi literatura medicalä.
      Metodo fi tehnica edipei. Fiind vorba de texte literare din a doua jumätate a sec. al XlV-lea fi din cursul celui urmätor, editorii au socotit necesar sä dea únele lämuriri, pentru a justifica metoda fi tehnica folositä. Nu numai multimea variantelor, dar fi fazcle de evolute a limbii cehe au impus colectivului adoptarea unei alte metode fi principii decit cele folosite in prezen-tarea textelor din sec. al XlV-lea. íncepind de la finele acestui veac, limba cehä a suferit profunde transformäri morfologice, sintactice fi lexicale. Prefacerile s-au sävirfit in funche de evoluta limbii fi de exigentele stilului fi manifestärilor literare. ìn a doua jumätate a sec. al XV-lea se constatä cä limba literarä pätrunsese in päturile largì ale poponilui. La aceastä epoeä, incep sä disparä fórmele invechite fi astfei limba literarä din sec. al XV-lea prezintä un caracter de tranzijie. Ea constituie o fazä intermediará intre fórmele cristalízate ale limbii din secolul precedent — cunoscutä din monumentele literare ale timpului — fi ceha din perioada inceputurilor umaniste de la finele sec. al XV-lea. Din aceste cauze, in textele publícate s-a respectat limba din original, mai ales in ceea ce privefte elemcntele fonetice (vocale, consoane), cit fi únele forme morfologice (de pildä, dualul la substantive fi verbe, aoristul,