MICKIEWICZ In literatura román!
 183
     Dintre ceilalti emigranti romàni, N. Bàlcescu a fost cel mai apropiat de Mickiewicz, ca talent ¡fi vibratie poetica. Am aràtat intr-o lucrare fi imi mentin pàrerea cà in aceastà atmosfera a colaboràrii emigrantdor romàni cu cei poloni a luat na§tere poemul Cintarea Romàniei §i el se datorejte lui Bàlcescu 1. Fatà de faptul cà problema paternitàtii poemului este discutatà in continuare a, ea merità o reluare. Aici adaug numai cà poemul a fost conceput in primul rìnd pentra tineretul romàn, fiindcà se urmàrea mobdizarea fortelor patriotice romàne§ti §i nu s-a incercat crearea de literaturà « exhibitionistà» direct in limba francezà, pentru stràini, mai ales in momentul 1848. Geniul literar, in conceptia romanticdor, trebuia dovedit in limba poporului, in limba nationalà, §i numai opere de documentare puteau fi scrise in limbi stràine, accesibile international. Exemplul de creatie al lui Mickiewicz insufi era elocvent. De altfel, N. Bàlcescu spune dar in prefata la publicarea poemului in « Romania viitoare» din 1850 cà poemul ar fi fost descoperit la o mànàstire. Afirmind acest lucru public si « in fata» lui Russo, Bàlcescu, fàrà nici un inconjur, stabilea originalitatea textidui romànesc, de pe care cel mult se incercase punerea la cale sau chiar efectuarea unei traduceri in frantuze§te pentru stràin’, ca sa ia cunoftintà de geniul §i jalea poporului romàn. Versiunea Bàlcescu dispune de o armonie §i de o artà litèrarà care tin de obicei de originai §i nu apar intr-o traducere. Dar dacà Alecu Russo a realizat el poemul, direct in frantuzefte, fi Bàlcescu 1-a tradus numai in romàne§te, cum se explicà faptul cà Russo n-a gàsit cu cale sa facà o traducere personalà de pe originai §i s-a multumit sa parafrazeze textul lui Bàlcescu, neinfelegindu'-l si schimbìndu-l eronat, afa cum am aràtat in lucrarea amintità ? Eventualele locuri neclare la Bàlcescu ar fi putut fi luminate cu ajutorul originalului francez, care ar fi fost §i personal §i cu atit mai limpede pentru autor. Existenfa unui originai francez nu se poate dovedi in nici un fel, si cu aceasta nici paternitatea lui Russo asupra poemului.
     In anii revolutiei de la 1848, prolixul scriitor romàn Alexandru Pelimon (1820—1881) insereazà intre poeziile sale traducerea baladei Alpuhara, extrasà din poemul istorie Konrad Wallenrod. Traducerea este stingace, dar denotà, o data mai mult, prezenta creatiei lui Mickiewicz intre cititorii §i scriitorii nostri 3. Cel care a realizat insà in aceastà vreme prelucràri poetice de merit,
1	I. C. Chijimia, AdaM MuifKeewi, H. Eb.mecKy u Bocneeanue PyMWiuu, in Rsl,
II	(1958), p. 133-147.
     2	Yezi Paul Cornea, 0 nouà ipotezà asupra paternitàtii « Cintàrii Romàniei», in «Viaja romàneascà», XII (1959), nr. 3, p. 94—103, artieoi reprodus fi in Studii de literatura romàna modernà, Bucarest i. 1962, p. 269—290. Este interesant cà autorul a gàsit aceeafi argumentare filologicà pe care am prezentat-o fi eu in articolul citat in notija precedentà, fàrà sà fi luat cunostintà de acest artieoi, dupà cum afirmà intr-o notà finalà la reproducerea lucràrii sale in 1962, defi articolul provocase imediat un viu Ínteres printre istoricii literari. Paul Cornea ajunge insà la concluzia complicatà a dublei paternitàji. In continuare: Emil Boldan,
0	veche controversa mereu nouà: Cine e autorul poemului in prozà « Cintarea Romàniei», in VR, nr. 9, p. 176 — 191 ; Emil Biedrzycki, Mikolaj Bàlcescu, rumuñski pisarz i rewolucjo-nista, Cracovia, 1961, 67 p. ; N. A. U r s u, Cintarea Romàniei, opera lui Nicolae Bàlcescu, in « Iaful literar», XII (1961), nr. 12, p. 52—70. Acum in urmà vezi din nou M. Borde-
1	a n u, Nou despre paternitatea« Cintàrii Romàniei», in« Iaful literar», 1963, nr. 1, p. 63 — 67, fi ràspunsul lui N. A. U r s u, Argumente noi in sprijinul paternitàtii lui Bàlcescu asupra Cintàrii Romàniei, in LR, XII (1963), nr. 5, p. 537—556; Ileana Neiescu, Aurelia Stan fi loan Stan, Contribuii statistice la studiul paternitàtii, « Cintàrii Romàniei», in « Cercetàri de lingvisticà» (Cluj), Vili, 1963, p. 329—342.
3	Al. Pelimon, Colectiune de poezii. Faptele eroilor, Bucurefti, 1857, p. 212—215.