ETIMOLOGII ROMÀNEÇTI ÎN « DICTIONARUL LIMBII POLONE*
85
cu terminatia -u la nominativ sing., deci §i din aceastà cauzâ forma rom. leu nu a putut fi asociatâ sistemului declinârii poloneze x.
    maezuga (IV, 361), < din rom. mâciucâ, pron. m^czukà >, 'ciomag eu capâtul gros, în care sînt înfipte pietre ascutite sau bucati de métal, un fel de arma a popoarelor primitive ; un bât de forma aceasta, folosit în sport’. Exemple din Miekiewicz (Pan Tadeusz), B. Prus (Faraon), Jan Parandowski (Niebo, 1949), §i Wanda Markowska (Mity greckie, 1949). în sens figurât ('loviturâ de mâciucâ’), se dau exemple din Jan Kasprowicz (1860—1926) §i « Dziennik lit. lwowski», 1857 (« uderza siln^ maczugq»). Derivate: maezu-gowaty 'în formâ de mâciucâ’ §i ca termen biologie, numai la plural : maezugo-ivate 'familie de bacterii de forma unei mâeiuei, familia mâciucatelor’, maezu-gowiec 'bateric mâciucatâ’ §i maczugoivato (adv. de mod de la adj. maczugowaty), maczugoivy (adj. de la maezuga, 'al mâciucii’). Cuvîntul de bazâ, maezuga, apare încâ la Linde (III, 19) ; maezugowiee îl gâsim în SWil, iar eelelalte derivate de-abia în SW. Linde nota §i forma maczuszka (mâciulie), precum §i maezu-gonosz (mâciucar, purtâtor de mâciucâ) §i maczuzny (adj.), care nu mai apar în dictionarele urmâtoare. SW (II, 841) precizeazâ câ maezuga poate fi fi 'Iaska pastusza’ (ciomag ciobânesc), eu exemple din Miekiewicz §i 3ei. Retinem aici sensul de 'om neîndemnatic îudârâtnie’ ('czlowiek niezgrabny, nieruchawy, balwan’- mai rar întîlnit ca §i cel de 'babà urîtâ, nesuferitâ’ sensuri care s-au pierdut în vremea din urmâ, pentru câ SD nu le mai înregistreazâ. Termenul de bazâ este relativ destul de ràspîndit în limba literarâ, mai aies în expresia « uderzenie maezugcj» iar derivatul maczugowaty, -te, mai aies ca termen biologie, în rom. mâciucâ < lat. *matteuca (Tiktin 937 : 'Keule’). Candrea 735 §i DLRM 484 fac §i apropierea semanticâ între mâciucâ §i mâciulie, ca în polonâ.
    mamalyga (IV 427) 'mîneare ucraineanâ gâtitâ dens din fâinâ sau ca§â de porumb’ <rom. mamaliga prin ucr. mamalyga> ; se dau patru citate din R. Piotrowski (1860—1861), Wincenty Poi (1869—1870), Z. Kacz-kowski (1889) §i Helena Bobinska (1953). Nu are derivate. în rom., în afarâ de sensul concret, mai exista §i unul peiorativ, depreciativ, eu privire la un 'om moale, lipsit de energie’, asemânâtor celui pe care 1-ja câpâtat Jujara 'fiuier’, în polonâ, în plus §i eu o foarte bogatâ frazeologie expresivâ (Tiktin II 946 ; Candrea 741 ; DLRM 485). De la pâstorii romàni a intrat, ca §i brînzâ, în rusa (Vasmer II 93) fi ucraineanâ (Hrincenko II 403) iar de aici în polonâ dar în toate aceste limbi numai eu sensul initial concret, de 'aliment preparat’. Este curios totufi câ dictionarele poloneze dinainte de SW (SL §i SWil) nu-1 înregistreazâ deçi termenul era cunoscut desigur printre poloni încâ înainte de sec. XIX.
     m u 11 a n (IV 899) 'un fel de palo§’, termen istorie ; în etimologie se face legâturâ eu vechea denumire polonezâ a Moldovei, Multany. Un singur exemplu, din Z. Gloger (Slownik rzeczy starozytnych 1896: « Dokumenty cechu miecz-nikow krakowskich z r. 1777 wymienia ze maj^ robic: miecze, koncerze, multany, szable polskie»).
    multa nk a (IV 799) 'instrument muzical format dintr-un burduf de piele §i cîteva tevi de lemn’ (dupâ descriere, cimpoi ; de obicei la plural) aceeaçi etimologie ca mai sus, la multan. Exemple din Niemcewicz (« . . . Nucic bçdziem
     1 Printre polonezii care au stat un timp in Romania, ca turiçti, am întîlnit expresia: « masz pan lejôwkç ?». Cuvîntul lejôuka, nou format de vorbitor cu suf. -ôwka, foarte familiar §i des întîlnit în vorbirea curentâ polena, nu este încà înregistrat de SD pentru câ nu a intrat încâ în limba literarâ, cum ar fi eazul cu dolaróuka, (v. SD II, 226), zlotôwka.